O carte scurtă, dar profundă, despre situațiile în care ne dăm seama prea târziu că nu am apreciat suficient persoanele dragi de lângă noi. În cazul de față, Leia, o femeie de 40 de ani, este pusă în fața faptului împlinit: mama ei e internată la spital, iar lucrurile se agravează dintr-o dată. Este declicul care o face pe Leia să își pună ordine în gânduri.
În paralel, Leia încearcă să gestioneze și relația cu fiica sa, Ioana, de 18 ani.
Pe alocuri mi-a amintit de "Vara în care mama a avut ochii verzi", are cam aceeași sensibilitate.
Vedem viețile a trei femei din trei generații diferite, fiecare cu propriile nevoi și greșeli.
Atenție la stilul de scriere! Nu avem liniuțe de dialog, iar narațiunea se îmbină cu replicile personajelor, ceea ce îngreunează uneori lectura.