O carte de la care aveam cu totul alte așteptări. Clover, personajul feminin principal, este moașă de moarte, adică le este alături oamenilor în ultimele momente, notând ultimele lor cuvinte, regretele, dorințele și sfaturile. Speram să ne concentrăm pe această meserie și pe experiențele trăite de Clover în această sferă, dar nu. Povestea o va urmări pe Clover, care și-a pierdut de mulți ani bunicul care a crescut-o, dar încă suferă enorm după el. Mai apoi se va lega emoțional de una dintre "paciente" și va face tot posibilul să o bucure la finalul vieții.
Totodată vedem cum Clover, o tânără retrasă și introvertită, începe treptat să își dea frâu liber dorințelor și emoțiilor.
Este cu adevărat o carte sensibilă, cu siguranță potrivită pentru mulți cititori, dar nu și pentru mine.
Mi-a amintit totuși pe alocuri de două cărți: "Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău" și "Eleanor Oliphant se simte excelent".