🌊"— Poate că într-o zi ne vom îneca, vom arde sau vom muri de foame, dar până atunci putem alege dacă să contribuim la această distrugere sau să avem grijă unii de alții." 🌊
Am descoperit-o pe Charlotte McConaghy în urmă cu 3 ani cu "Migrații" și m-am îndrăgostit de proza sa.
Și în "Un țărm sălbatic și întunecat" proza este la înălțime prin modul atât de viu în care reușește să redea farmecul naturii, a ecosistemelor naturale în contextul unui viitor incert pe fondul crizelor climatice care devin pe zi ce trece o realitate tot mai sumbră și tangibilă.
Așadar, acțiunea se petrece într-un viitor mai apropiat decât ne-am dori, un viitor în care viața așa cum o cunoaștem este împinsă la limită.
Un tată împreună cu cei 3 copii ai săi, doi adolescenți și un băiat de 9 ani, locuiesc în Shearwater, o insulă fictivă din apropierea Antarcticii, dar inspirată din insula Macquarie, situată la jumătatea distanței dintre Tasmsnia și Antarctica.
Acolo, personajele noastre au în grijă cea mai mare bancă de semințe din lume, ei fiind ultimii gardieni rămași, creșterea alarmantă a nivelului mării determinând retragerea echipelor de cercetători din zonă. Situația este atât de critică încât și cei 4 urmează să fie mutați din zonă în câteva săptămâni, dar când un naufragiu o aduce pe Rowan pe țărmul lor, intriga se pune în mișcare.
Construcția personajelor și a misterului ce le învăluie, oferă răsturnările de situație, complexitatea și profunzimea unui thriller de supraviețuire, însă fără a se limita doar la această încadrare.
Sălbăticia naturii, fragilitatea speciilor, instinctul de supraviețuire, amenințarea constantă a lipsei unui viitor pentru umanitate, disfuncționalitatea relaților, trauma personajelor macinate de doliu complicat, vinovăție, maternitate, sacrificiu și durere. Toate acestea oferă o combinație cu adevărat memorabilă, apăsătoare, melancolică, amintindu-ne că fărâma de speranță se naște mereu din dragostea necondiționată pe care o primim și o oferim celor apropiați.
