Veverita Sugu si cainele Hapciu

Ştiaţi că veveriţele spun cele mai bune bancuri?! Ei bine, dacă nu, acum aveţi ocazia să aflaţi adevărul despre ele.

Veveriţele iubesc să admire noaptea cerul înstelat. Dar cel mai mult şi mai mult, veveriţele adoră să-şi facă noi prieteni. Aceasta este povestea veveriţei Şugu, un şturlubatic şi jumătate, hotărât să se menţină în formă prin exerciţii fizice şi diverse concursuri de atletism, la care participă alături de prietenul său, iepurele Viju, sau de alte animale din pădure.

Zâmbăreţul Şugu este iubit de toate animalele pădurii şi găzduieşte o întrunire în fiecare sâmbătă, la tulpina Rurului (castanul unde îşi are casa). Acesta este un prilej de mare distracţie şi zarvă, Şugu pregătindu-se din timp mereu şi mereu cu noi bancuri.
Singurii excluşi de la această întâlnire sunt lupii, care au dat dovadă în trecut de rea creştere şi au creat neplăceri celorlalţi invitaţi atunci când au participat şi ei la prima întrunire.

Familia minunată din care face parte Şugu se măreşte odată cu sosirea câinelui Hapciu, un lăţos alb izgonit de familia la care locuia. Simpatic şi iubăreţ, Hapciu câştigă imediat afecţiunea noii sale familii din pădure.

Singurul care nu prea îl are la inimă pe Şugu este Pir, fratele înţeleptului pădurii, bufniţa Ral. Iar antipatia lui creşte odată cu sosirea câinelui Hapciu. Deranjat de faptul că Hapciu este aşa de bine primit în familie şi gândindu-se cu invidie că acesta este mai iubit decât el, Pir pune la cale un plan mârşav pentru a-i alunga din pădure pe cei doi prieteni, Şugu şi Hapciu.

Va reuşi Pir să sădească neîncrederea în inimile membrilor familiei din pădure şi să-i îndepărteze pe cei doi prieteni?