Zile, luni, ani

Undeva pe Muntele Balou, tărîmul imaginar al lui Yan Lianke, un bătrîn luptă pentru supravieţuire în vremea secetei abătute din senin asupra ţinutului său de baştină. Cînd razele nemiloase ale soarelui îi alungă pe locuitorii satului, bătrînul hotărăşte să rămînă împreună cu tovarăşul său credincios de viaţă şi de suferinţă, un cîine orb, să păzească ogorul neamului şi să vegheze asupra ultimului lujer verde de porumb, singurul care mai poate asigura continuitatea comunităţii.

Prin sacrificiul său simbolic, bătrînul se transformă în protectorul satului, devenind „Strămoşul” generaţiilor următoare, al căror viitor este salvat graţie seminţelor pe care le hrăneşte cu propriul trup stins, pîrjolit de soare, întocmai ca în vechile mituri ale creaţiei în care lumea ia naştere din sîngele unui erou legendar.

Zile, luni, ani este o mică bijuterie în proză, o formă de realism magic în care acţiunea apare ca un tablou în faţa cititorului, impregnată de imagini mitice, simbolice, alegorice.