Zuleiha, o tânără gravidă dintr-un sat de tătari, e deportată în Siberia după uciderea soțului ei de către un ofițer din Armata Roșie.
Face o călătorie lungă și chinuitoare, alături de țărani deschiaburiți și intelectuali leningrădeni, deținuți de drept comun, musulmani și creștini, credincioși și atei, ruși, tătari, nemți și ciuvași, ajungând într-un loc pustiu, cu o natură neîndurătoare. Iar comandantul coloniei de muncă înființate aici este chiar ucigașul soțului ei. Cu o tensiune crescândă, redată magistral de autoare, între Zuleiha și comandant se înfiripă o iubire stranie, reținută, dar de o intensitate covârșitoare.
Personajele se transformă, rolurile se inversează, adevărurile devin incerte. Singura certitudine a eroinei rămâne dragostea față de fiul ei, Iusuf, pentru salvarea căruia este hotărâtă să plătească orice preț.
Din păcate, am plecat la drum cu foarte mari așteptări în privința acestei cărți. Povestea în sine este una emoționantă, însă stilul de scriere nu m-a atins mai deloc. Am crezut că mă va sensibiliza așa cum a făcut-o "Printre tonuri cenușii", dar n-a fost nici pe departe așa. Nici măcar finalul nu a fost unul memorabil pentru mine.
Pot să spun că am simțit că este o carte de debut. Deși abordează teme dureroase, ele nu au profunzimea necesară.
Am observat doua tabere in ceea ce priveste cartea, ori iti place ori nu. Eu sunt din tabara celor care mi-a placut, in special scriitura autoarei si povestea personajului principal.
