Ildiko Szendrei

Deși sunt îmbinate mai multe elemente interesante (gotice, de realism magic, de legendă), ciudățenia cărții nu este exploatată suficient. Un grup de bărbați bolnavi de tuberculoză se întâlnesc la un sanatoriu în timpul tratamentului și încep să relaționeze. Subiectele lor de discuție sunt destul de profunde, mai ales după ce consumă un anumit lichior de-al locului. Discuțiile lor sunt uneori misogine și ai spune că această carte nu a fost scrisă de o femeie, dar în nota autoarei aflăm de unde s-a inspirat Olga Tokarczuk în acele pasaje.

Deși nu m-a impresionat, îi acord 2⭐ pentru atmosfera uneori întunecată, sumbră, misterioasă. Păcat că n-a avut mai multă acțiune care să completeze această atmosferă.

I-am acordat cu indulgență acest punctaj doar pentru că a avut puterea de a mă întoarce în vacanțele de vară din copilărie. Per total, a fost o înșiruire de evenimente petrecute în vara anului 1928, avându-i în centrul atenției pe frații Douglas și Tom, dar prezentând întâmplări și din viața altor locuitori din Green Town, Illinois. Este o meditație asupra vieții prin ochi de copil, însă cu greu am reușit să mă mențin captivă în poveste din cauza stilului poetic, metaforic în care este scrisă cartea.

O carte absolut minunată, cu personaje care ți se întipăresc în minte. Deși este vorba despre perioada Holocaustului, povestea este atât de bine scrisă încât ai impresia că este prima carte cu acest subiect pe care o citești.

Mi-a amintit mult de "Hoțul de cărți" din trei motive: Holocaustul, un copil ca personaj principal și un personaj-narator deosebit. Dacă în "Hoțul de cărți" avem Moartea ca povestitor în unele momente, aici avem Adevărul.

Datorită accentului pe care îl pune pe regăsirea familiei și pe relația atât de frumoasă între membrii ei, cartea mi-a amintit și de "Culegătorii de afine".

Nu am suficiente cuvinte să recomand această poveste!

Cartea asta nu a fost pentru mine, deși se anunța a fi un thriller bun. Prea multe personaje, unele dintre ele cu rol nesemnificativ, așa că, dacă începeți să o citiți, să vă notați neapărat personajele!

În al doilea rând, elementul surpriză de la final, cel care ar fi trebuit să fie cireașa de pe tort, a scos la iveală o neconcordanță. Este vorba despre un personaj descris la un moment dat în amănunt, care se întâlnește chiar cu detectiva care anchetează crimele, dar la finalul cărții descoperim că acel personaj de fapt nu a existat. 😐 Asta m-a făcut ca la final să caut din nou momentul întâlnirii, gândindu-mă că poate am reținut eu greșit. Dar nu. Asta m-a determinat să cobor nota cu încă un punct. 🫣

Mi-a amintit pe alocuri de "Fetița din scrisoare", doar că acea cartea mi-a plăcut mult mai mult.

Pe tot parcursul cărții m-am gândit că povestea va merge pe aceeași linie cu "Dinți de lapte". Abia finalul a fost cel care mi-a arătat că m-am înșelat și că avem de-a face cu o carte sensibilă, cu un sfârșit pe măsură.

Nu mi-a plăcut însă că nu a fost mai tranșantă fie în direcția agresivă, fie în direcția sensibilă, astfel încât să știu și eu pe parcurs încotro să îmi concentrez sentimentele. Asta a făcut ca empatia mea față de băiețelul Elijah, un copil chinuit de soartă, să fie limitată.

O poveste simplă, prea simplă pentru mine, care nu mi-a oferit mai nimic. Povești de dragoste eșuate, drame sufletești trăite în principal de două surori: una rațională, alta condusă de sentimente.

Din păcate, cartea nu are un subiect memorabil, fapte inedite, așa că sunt convinsă că nu îmi va rămâne în minte prea mult timp. Din fericire, scriitura este una simplă, nu se pierde în detalii sau descrieri inutile.

Încă o poveste semnată de Agatha Christie în care nu ai cum să intuiești măcar vinovatul. Ca un element inedit, față de cărțile anterior publicate: mi s-a părut că a durat ceva timp până s-a produs crima (undeva pe la 30%). Avem o introducere mai lungă, în care ne este prezentată mare parte a personajelor.

O carte interesant construită, dar cu foarte multe detalii pe care bineînțeles că doar abilul Hercule Poirot are capacitatea să le vadă.

O poveste întortocheată care sigur nu poate să îți rămână prea bine întipărită în minte și despre care Agatha Christie însăși a spus că nu i-a plăcut absolut deloc.

Suspans de la început până la final! Gemene identice de 6 ani. Una dintre ele moare. Ești sigur că știi care dintre ele a rămas în viață? A fost accident, crimă sau sinucidere? Există fantome sau e pură nebunie? Cât este de adevărată legătura psihologică între gemeni? Funcționează ea și după moarte?

O recomand din suflet! 🖤

Început promițător, final dezamăgitor. Scriitură slabă pe alocuri, care sare de la o idee la alta. Primele zeci de pagini chiar m-au ținut acolo, curioasă de ce se întâmplă. Dar mai apoi nu mi-a mai oferit nimic cartea. Ce să mai vorbim despre atmosferă horror sau gotică... Doar o vagă tentă la început, iar mai apoi nimic.

Cinci tineri se întâlnesc într-un cimitir părăsit ca să fumeze, așa cum fac în fiecare noapte. Doar că de data asta descoperă că cineva a săpat o groapă. Cine și pentru ce? Aflăm, însă ideea n-a fost dusă la capăt. Dezamăgitor!

O carte foarte potrivită pentru concediu. O poveste pe-alocuri amuzantă, care curge firesc, este ușor de urmărit (chiar și în format audio), fără prea multe personaje. I-am acordat 4⭐ pentru că a fost cartea potrivită la momentul potrivit, nu pentru că am considerat-o memorabilă.

Deci dacă vreți o carte de vacanță, asta este tot ce vă trebuie. Și puteți sta liniștiți, nu va fi cu sânge pe pereți. 😁