Ildiko Szendrei

**spoiler alert** I-am oferit 3⭐ pentru că este inspirată atât de mult din viața autorului. Dacă nu aș fi știut aceste detalii, i-aș fi dat maximum 2⭐.

Ce este desprins din realitate?
- tentativele de suicid, inclusiv cea în care se aruncă în mare cu o femeie. Ea moare, el nu;
- dependența de alcool și medicamente;
- relații pasagere, haotice;
- îndepărtarea de familie din cauza viciilor sale;
- sărăcie rezultată în urma degradării umane.

Nu am plecat la drum cu speranțe prea mari în privința poveștii, dar nici nu mă așteptam să mă dezamăgească atât de mult. Eram ferm convinsă că cele trei sarcini pe care personajul feminin principal le are de îndeplinit și care sunt menționate și în sinopsisul de pe coperta 4 vor fi subiectul central, vom vedea eforturile făcute în sensul ăsta. Nici pe departe! Nu doar că cele trei sarcini îi vin gata servite, dar nici nu prea sunt multe lucruri de pus cap la cap, să zic așa.

Marra, personajul principal, adună în jurul ei alte 3 personaje plus câteva animale alături de care va face tot posibilul pentru a-și elibera sora din mâinile soțului ei abuziv. Nici măcar lupta de la final nu m-a impresionat. Ba chiar mă gândeam încă de pe la pagina 100 să abandonez carte de frica unui reading slump.

Pentru mine a fost o încercare eșuată de a combina elementele din basmele celebre cu violența împotriva femeii și cu puterea feminină în a face dreptate.

Colac peste pupăză, nu mi-a plăcut nici scriitura, care mi s-a părut dezlânată și fragmentată. 😐

Scarlett O'Hara este un personaj memorabil, poate cel mai interesant personaj feminin pe care l-am descoperit în ultimii ani. Vă recomand cartea dacă vreți o poveste relativ ușoară, cu un personaj feminin rebel, fără prea multe complicații și fără prea multe personaje. O puteți urmări lejer și în format audio (așa cum am parcurs-o eu în proporție de 80%).

Nu am simțit cartea ca fiind un thriller, nu am avut suspans și nu am simțit fiori pe șira spinării. A fost mai degrabă o lecție desprinsă din viața scriitoarelor, o viață marcată adesea de nedreptăți (dacă îi dăm crezare autoarei). Lupta aceasta de a răzbi în lumea autorilor devine floare la ureche atunci când vorbim despre bărbați, cei care sunt acceptați imediat, iar succesul le este cumva garantat.

Doar că în povestea de față succesul lui George i se datorează Laurei, cea care face greșeala de a accepta ca textele ei să fie publicate cu numele lui, iar odată văzut cu sacii în căruță, George își arogă meritele. Frustrarea firească a Laurei și imposibilitatea de a dovedi minciuna o determină să aleagă răzbunarea, o alegere care o va trimite după gratii.

Multă introspecție în această carte, multe gânduri (ale autoarei?) așternute pe hârtie. Le-am simțit atât de puternice și de apăsate încât nu am cum să nu le consider desprinse din realitate.

Am depistat totuși o neconcordanță (irelevantă pentru cei care nu pun preț pe detalii): deși acțiunea este plasată în prezent, Laura ajunge în închisoare în baza unei legi care a fost abrogată din 2006. De atunci, nu poți fi condamnat penal pentru acele infracțiuni și implicit nu poți face închisoare.

Finalul m-a lăsat cu întrebarea: Laura și-a imaginat totul sau mintea îi joacă feste din cauza evenimentelor pe care le-a trăit? Aștept să o citiți și să îmi spuneți voi la ce concluzie ați ajuns. 😊

O carte de la care aveam cu totul alte așteptări. Clover, personajul feminin principal, este moașă de moarte, adică le este alături oamenilor în ultimele momente, notând ultimele lor cuvinte, regretele, dorințele și sfaturile. Speram să ne concentrăm pe această meserie și pe experiențele trăite de Clover în această sferă, dar nu. Povestea o va urmări pe Clover, care și-a pierdut de mulți ani bunicul care a crescut-o, dar încă suferă enorm după el. Mai apoi se va lega emoțional de una dintre "paciente" și va face tot posibilul să o bucure la finalul vieții.

Totodată vedem cum Clover, o tânără retrasă și introvertită, începe treptat să își dea frâu liber dorințelor și emoțiilor.

Este cu adevărat o carte sensibilă, cu siguranță potrivită pentru mulți cititori, dar nu și pentru mine.

Mi-a amintit totuși pe alocuri de două cărți: "Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău" și "Eleanor Oliphant se simte excelent".

**spoiler alert** Finalul m-a convins că merită 5⭐. Niște povești de viață schimbate radical de apariția cutiuțelor care conțin firul vieții. În funcție de lungimea acestui fir, fiecare om de pe planetă află cât va trăi. Avem în prim plan mai multe personaje, inclusiv pioni importanți ai unei campanii electorale derulate în SUA, ceea ce a făcut ca citirea cărții să fie și mai interesantă, având în vedere că am citit aproape toată cartea în ziua în care România își alege președintele.

Recomand cu mare drag!

P. S.: mi-aș fi dorit totuși ca până la final să aflu de unde au venit aceste cutiuțe. Nu aflăm. 😔

O carte de non-ficțiune care nu vrea să te învețe neapărat ceva, ci vrea să te regăsești între paginile ei și să te amuzi rememorând lucruri pe care le-ai trăit de-a lungul timpului la joburile pe care le-ai avut (fie ele în cadrul unor corporații sau nu).

Majoritatea dintre noi, cei care am avut/avem un job, ne-am conturat tipologii de angajatori, de colegi, am văzut sau am trăit experiențe din care am avut de învățat. Cartea asta reunește multe astfel de episoade, atribuindu-le și personaje care exemplifică situațiile prezentate.

Mi-a plăcut stilul de scriere, m-a amuzat și m-a făcut să caut printre amintiri.

Fac ce fac și dau în ultima vreme peste cărți cu povești de viață deosebite. Deși nu mă așteptam să îmi placă neapărat această carte, având în vedere că se axează mult pe obiceiurile din China anului 1800, m-a surprins plăcut relația dintre Micuța Floare și stăpâna ei Linjing. Cele două trec prin tot felul de situații influențate de invidia pe care Linjing o resimte față de calitățile și abilitățile Micuței Floare. Când cele două ajung, printr-o împrejurare, să fie oarecum egale, vor ieși la iveală adevăratele intenții și calități umane ale fiecăreia.

Îmi place personajul Hercule Poirot, mai ales în această carte, în care, pentru prima dată, nu ține informațiile doar pentru el, ci ne spune pe loc ce indicii descoperă. Avem mai multe crime și răpiri, toate orchestrate de această grupare denumită "Cei patru mari": un chinez, un american, o franțuzoaică și bărbatul denumit "Distrugătorul".

Din păcate, au fost prea multe întâmplări concentrate într-o singură carte și la un moment dat mi-a fost greu să urmăresc firul central. S-a simțit că această carte a fost alcătuită din mai multe povestiri scrise inițial de Agatha Christie și reunite într-un singur roman la îndemnul cumnatului ei.

Un thriller palpitant în care avem patru naratori în total, așa că vedem multe perspective, însă recunosc că tot nu am reușit să ghicesc vinovatul. O crimă oribilă, petrecută în vara lui '99, a destrămat o familie. Mai întâi, din cauza secretelor, iar mai apoi, pentru că adevărul a început să iasă la iveală.

Beth, Nicole și Michael sunt trei frați care se reunesc la moartea mamei lor, atunci când, căutând prin cutiile cu amintiri, descoperă că mama și tatăl lor au avut de-a face cu dispariția unei fetițe. Dar au ucis-o ei sau nu?

Treptat, și alte lucruri oribile ies la iveală, iar părinții lor par să fie implicați în fiecare dintre episoadele tragice. După moarte, cuvintele mamei lor capătă treptat sens și duc la descoperire adevărului.

Prima jumătate a cărții este destul de înceată, în totală antiteză cu ultimul sfert al poveștii. Așa că este o carte cu care trebuie să aveți răbdare.