Ildiko Szendrei

Povestea s-a menținut ciudată până la final. Nu am văzut limita clară între real și imaginație când venea vorba despre personajul-narator Penny, această bătrânică ce ajunge într-un azil pentru că nu mai poate avea grijă singură de ea.

Pare că se întâmplă lucruri ciudate acolo. Penny nu își amintește să fi făcut diverse lucruri, crede că personalul azilului are un plan diabolic cu bătrânii de acolo. Dar putem avea încredere în luciditatea ei?

Poveste bazată pe experiența reală a bunicii autorului.

O poveste emoționantă, jucăușă și amuzantă în același timp. Elsa, o fetiță deosebită și mult prea matură pentru cei aproape 8 ani pe care îi are, ne poartă într-o aventură pe care i-a pregătit-o bunica ei. Cele două au fost cele mai bune prietene, până când bunica moare (se întâmplă în primele zeci de pagini).

Elsa are de dus la bun sfârșit câteva misiuni lăsate în urmă de bunica ei, descoperind că lumea de basm creată de bunica nu este altceva decât realitatea, iar vecinii ei sunt personajele fantastice.

Ies la iveală și secrete de oameni mari, emoții adânc îngropate, totul îmbrăcat cu amuzamentul caracteristic lui Backman.

Singurul minus: pe alocuri Elsa mi s-a părut că a exagerat în relația cu adulții din jurul său, devenind obraznică.

Un thriller ceva mai molcom, mai liniștit, în care se pune mai mare accent pe relațiile de familie decât pe suspans și pe misterul morții personajului care, de altfel, își pierde viața chiar în prolog, acolo unde ni se spune și că acesta a fost împins de pe o stâncă, deși polițiștii încheie ancheta spunând că a fost un accident.

După ce magnatul imobiliar Liam, aflat la a patra căsătorie, moare, fiul său Sam ia legătura cu sora lui vitregă Nora convins fiind că nu a fost vorba despre un accident, ci despre o crimă.

Până la final, aflăm toată viața amoroasă a lui Liam și ne dăm seama că într-adevăr uneori "te iubesc până la moarte" nu e doar o vorbă în vânt.

Un thriller în care parcă am simțit deznodământul de la bun început. Matthew, un bărbat misterios, începe o relație cu Amelia. Aceasta are o fiică, pe Sophie, în vârstă de 6 ani, cea care acum are 30 de ani și ne spune toată povestea. Relația celor doi este ciudată, uneori Matt dispare și nimeni nu știe nimic de el zile bune, nu dă niciun semn. Apoi revine ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Simultan, se înmulțesc crimele. Femei tinere, care seamănă mult cu Amelia, încep să fie ucise. Chiar și câteva copile cad victime aceluiași criminal. Cine este el și de ce este Matthew atât de fascinat de abilitatea criminalului de a scăpa basma curată?

Atenție! Conține scene de violență împotriva copiilor, dar și unele scene complet nepotrivite între Matt și Sophie.

**spoiler alert** Mi-a plăcut mai mult decât primul volum. L-am adorat pe Caleb pentru bunătatea lui, pentru devotament și generozitate.

În schimb, Rheyna m-a enervat. Suferințele și durerea ei par să vină de undeva din trecut, înainte de episodul dezamăgitor trăit alături de Rhett. Tot nu am înțeles cu ce au supărat-o atât de tare părinții ei, pentru că nu a pus nici acum degetul pe rană. În plus, deși ni se spune în primul volum că avea o relație deosebită cu bunica sa, aceasta este singura persoană pe care nu o sună după ce pleacă de acasă.

Mă așteptam la cu totul altceva în privința lui Rhett. Am empatizat cât de cât cu el la finalul volumului 1, atunci când scrie acea scrisoare explicativă pentru Rheyna (chiar dacă nu mi s-a părut un motiv suficient de întemeiat pentru a sta departe de ea). A fost nepotrivit ca, după crearea acelei scuze, Rheyna să nici nu îl asculte în volumul 2. De ce mai aveam nevoie, în cazul ăsta, de acea explicație la final de volum 1? Poate tocmai de asta, să empatizăm cu el și să îi iertăm greșeala.

Așa cum am spus la începutul acestui review, l-am adorat pe Caleb, un om atât de bun, dar am rămas cu impresia că Rheyna nu l-a meritat. 😔

Am asemănat-o mult pe Diana Slavu cu Scarlett O'Hara din "Pe aripile vântului". Și Dianei îi place atenția bărbaților, este o inimă zburdalnică și încearcă mereu să obțină ceva de pe urma farmecelor ei.

Nu am putut empatiza cu Diana deloc, un personaj pe care îl cunoaștem prin intermediul jurnalului și al scrisorilor expuse nouă, cititorilor, de prietena ei, Ilinca. Pentru că s-a născut într-o familie săracă, ea încearcă toată viața să urce o scară care nu pare făcută pentru ea. Și face orice compromis pentru a ajunge sus, doar că viața îi dă câte o palmă când se așteaptă mai puțin.

Speram ca măcar finalul să fie unul pe gustul meu. Intuiam că totul va avea un sfârșit tragic, ceea ce mi-ar fi plăcut mult mai mult decât ceea ce ne-a oferit Cella Serghi. A fost un final brusc, de parcă autoarea a vrut să scape odată de corvoada scrierii, oprind astfel și periplul Dianei.

Povestea se parcurge tare ușor în format audio datorită poveștii simple. Eu am ascultat mare parte din ea pe Voxa, narator fiind Raluca Moianu. Nu pot să spun că am avut parte de cea mai bună intonație, se simțea de multe ori că parcurge textul în premieră, dar tot a fost mai bine decât experiența avută cu Oana Sîrbu.

O carte complexă, cu personaje ale căror vieți nu sunt deloc simple. Pentru că da, cartea pe asta se axează: povești de viață interesante, toate triste, drumuri care se intersectează, destine tragice. Nu am simțit cartea asta ca fiind un thriller, dacă vă așteptați la așa ceva. Doar în ultimele 50 de pagini pot spune că am avut parte de ceva suspans și adrenalină, dar și de un deznodământ la care nu mă așteptam.

Este genul de carte pe care nu o poți povesti, pentru că atât de repede se schimbă lucrurile încât riști să dai spoilere la orice pas. 😊

Mi-a plăcut teribil această poveste de viață sfâșietoare. O fetiță albă își pierde părinții într-o călătorie cu vaporul spre o viață mai bună. Pentru că nu apucaseră să plătească această călătorie, căpitanul vasului o ia pe fetiță acasă și o trimite la bucătărie, acolo unde toată treaba era făcută de sclavi negri. Așa că Lavinia crește alături de acești oameni, care o educă și o pregătesc pentru viață.

În paralel vedem trăirile și dramele acestei familii de albi, care au vaporul, o plantație de tutun și mulți sclavi. Multe intrigi, relații nepotrivite, abuzuri, suferințe, dar și sacrificiu și determinare, totul întins pe parcursul a aproape două decenii.

Mult tare mi-a plăcut, mai ales când am văzut că totul are ca bază o poveste reală. Recomand din suflet cartea! ❤️

**spoiler alert** Este cu siguranță un thriller pe care este bine să îl citești în cât mai puține reprize. Eu am citit povestea în vreo 5 zile, ceea ce m-a cam scos din stare.

Odată cu parcurgerea lui mi-am dat seama că nu mai sunt atât de atrasă de romanele polițiste în care anchetatorul este și el personaj principal și în care ni se prezintă viața și trăirile sale extra-anchetă. Mi-ar fi plăcut să se concentreze mai mult pe crime și probe.

Are genul de final la care nu ai cum să te aștepți, pentru că, pe parcursul poveștii, apar noi personaje. Chiar am simțit că unul dintre personajele acestea (fosta colegă a lui Helen) este adus în atenție forțat, doar ca să deruteze.

Sunt curioasă de continuare, dar recunosc că seria "Fabian Risk", de care mi-a amintit, mi s-a părut mai interesantă.

O perspectivă cum rar întâlnim chiar și în romanele polițiste contemporane. Nu e de mirare că Agatha Christie a "explodat" după ce a publicat această carte. Un final neașteptat, un narator deosebit. Combinație total neașteptată.

Deși avem și aici o poveste cu Hercule Poirot, nu pot spune că m-a deranjat atitudinea lui la fel de tare ca în alte romane cu el. Asta pentru că, deși el este creierul, parcă este ceva mai darnic cu noi și pe parcurs, oferindu-ne și nouă indicii (chiar dacă nu știm exact ce să facem cu ele).

Mi-a plăcut mult. Cu siguranță este cea mai bună poveste de până acum (ținând cont că citesc romanele autoarei în ordine cronologică). Sunt curioasă dacă vreo altă carte scrisă de Agatha Christie o va depăși pe aceasta.