O perspectivă cum rar întâlnim chiar și în romanele polițiste contemporane. Nu e de mirare că Agatha Christie a "explodat" după ce a publicat această carte. Un final neașteptat, un narator deosebit. Combinație total neașteptată.
Deși avem și aici o poveste cu Hercule Poirot, nu pot spune că m-a deranjat atitudinea lui la fel de tare ca în alte romane cu el. Asta pentru că, deși el este creierul, parcă este ceva mai darnic cu noi și pe parcurs, oferindu-ne și nouă indicii (chiar dacă nu știm exact ce să facem cu ele).
Mi-a plăcut mult. Cu siguranță este cea mai bună poveste de până acum (ținând cont că citesc romanele autoarei în ordine cronologică). Sunt curioasă dacă vreo altă carte scrisă de Agatha Christie o va depăși pe aceasta.