Ildiko Szendrei

Tare mult mi-a plăcut cartea asta pentru simplitatea ei. O poveste de dragoste născută după o relație abuzivă, cam la asta se rezumă totul. Iubirea poate să apară atunci când îți dorești cel mai puțin, iar oamenii buni chiar există.

Poema are parte de o căsătorie cu un chirurg bogat, dar abuziv, care o minte, o înșală și la un moment dat chiar o lovește. Fuge de acasă și se refugiază într-un mic orășel de la poalele muntelui. Aici îl cunoaște pe Will, un tânăr cu un suflet de aur. Doar că lucrurile nu sunt atât de simple precum par, iar trecutul de coșmar îi dă fetei târcoale.

Mare parte din acțiune se petrece iarna, de sărbători, însă consider că povestea poate fi citită oricând.

Nu m-am așteptat să îmi placă atât de mult.

Ce surpriză colosală! O carte numai bună de citit într-o seară de toamnă. Un thriller care, atunci când ai impresia că a încetinit ritmul, te surprinde din nou cu o doză de adrenalină.

Norma se trezește în spital fără să își amintească nimic despre trecutul ei. Joe o ia acasă, pretinzând că este soțul ei. O duce într-o casă izolată, împrejmuită de gard de sârmă, și îi interzice să mai iasă. Odată ajunși acasă, Joe o tratează execrabil, îi vorbește urât și o consideră sclava lui. Așa trăiește Norma timp de 3 ani, descoperind într-o zi un cadavru aproape de casă. Este momentul în care sună la un număr de telefon fără să știe că viața i se va schimba radical. Pentru că ceea ce trăia de trei ani era doar o minciună.

Vrem continuareaaa! 😍😍😍

Mai puțină adrenalină decât m-aș fi așteptat, dar destul mister încât să mă țină curioasă până la final. Dacă vreți o carte cu mai multe detalii din zona anatomopatolgiei, ei bine, asta nu este potrivită. Extrem de puține amănunte legate de autopsii.

Dar apariția acestei tinere misterioase la morgă, Christine Falls, aprinde scânteia. Mel, doctor obstetrician și cumnatul legistului Quirke, face tot posibilul să ascundă adevăratul motiv care a dus la moartea fetei. Curiozitatea de detectiv a lui Quirke îl duce pe firul poveștii care dezvăluie o practică șocantă a fețelor bisericești.

Am intuit finalul, dar nu am nimerit "făptașul". Povestea mi-a amintit de "Fetița din scrisoare". Sunt curioasă de celelalte volume ale seriei, dacă sunt traduse la noi.

Nu știu vouă, dar mie mi-a plăcut. Și asta pentru că a fost fix ce aveam nevoie. O carte cu o poveste servită pe tavă, fără înțelesuri ascunse.

Este genul de poveste care îți place doar dacă rezonezi măcar cu o parte dintre întâmplările prin care trece personajul, dacă ai trăit și tu ceva din ce trăiește el în carte. Altfel, nu prea ai cum să îl înțelegi.

Într-un fel, așa se explică de ce tânăra naratoare nu are un nume. Multă lume poate rezona cu măcar una dintre situații: copilărie introvertită, nevoia de a fi singur, frică de eșec, relație abuzivă, atașament față de unul dintre părinți, suferință extremă când acel părinte moare răpus de boală, dificultate în a accepta iubirea celorlalți și, în final, depresie.

Am citit-o în decursul a 24 de ore (3 reprize de citit). Nu aveți așteptări exagerate de la ea. Luați-o ca atare.

O carte frumoasă, care nu are cum să te lase indiferent dacă ești iubitor de pisici. O colecție de 7 povestiri numai bune de citit atunci când vrei să mai schimbi registrul și să îți amintești cât de importante sunt suflețelele blănoase în viețile noastre. ❤️

O carte pe cât de simplistă ca întâmplări și acțiune, pe atât de complexă și tulburătoare dacă te gândești că este vorba despre o autobiografie, scrisă de un tânăr de 22 de ani, care practic vorbește despre viața sa de copil care conștientizează că este homosexual. Desconsiderat din acest motiv de familia sa destul de săracă, în special de tatăl său care îl voia un dur, Eddy se forțează să devină normal, însă fără succes, singura lui scăpare fiind "fuga" la liceu.

***

Am recitit cartea după 3 ani și parcă acum i-aș da 4⭐ în loc de 3. M-a marcat mai mult acum decât prima dată, știind că este o autobiografie.

40 de minute. Atât mi-a luat să parcurg această carte în care descoperim un autor opus celui din primul volum. Dacă în "Sfârșitul lui Eddy Bellegueule" vedem un copil speriat de tatăl său, care nu avea o relație prea bună cu acesta, în "Cine l-a ucis pe tata?" avem un autor căruia îi pasă de părintele său.

Să nu vă lăsați însă păcăliți de titlu. Tatăl autorului nu moare. Este de fapt o reacție la măsurile sociale impuse de guvernele din Franța, măsuri care l-au afectat și pe tatăl autorului. După ce acesta are un accident în fabrică și stă țintuit la pat o bucată de vreme, se vede nevoit să revină la muncă. Ajutoarele sociale încep să se diminueze, așa că, deși are spatele distrus, bărbatul este angajat ca măturător. Mai întâi, cu jumătate de normă, apoi cu normă întreagă, încât ajunge o epavă. Abia respiră și este în permanență la un pas de un stop cardiac. De aici întrebarea: care dintre conducătorii Franței l-a ucis pe tata?

Am parcurs mai greu cartea asta, având o narațiune alambicată. O tragedie trăită de autor chiar în Ajunul Crăciunului este prezentată episodic ba de el, ba de sora lui, însă fără o delimitare clară. Unele detalii rămân în ceață, iar întâmplarea este relevată abia în ultima parte a cărții.

Sper ca volumul 3 să revină la stilul de povestire din primul. 🤞

Rasism, sclavie, răzbunare. Cam astea ar fi temele centrale ale cărții pe care eu am parcurs-o în format audio. Ceea ce nu m-a prins a fost stilul de scriere. Poate povestea, cu atât de multe crime, ar părea interesantă la prima vedere. Dar nu avem de-a face deloc cu atmosfera misterioasă a unui thriller. Sunt multe substraturi pe care se pune mai mult accent decât pe partea de anchetă a polițiștilor. Așa că nu aș ști în ce gen să încadrez cartea.

Mă așteptam la cu totul altceva. 😕

Cartea a fost minunată per ansamblu. O poveste de viață plină de tragedii, greutăți și piedici, puse tocmai de familia care ar trebui să te susțină. Dar când mama ta este o aristocrată japoneză și tatăl tău este un soldat afroamerican, lucrurile nu au cum să fie prea bune pentru tine. Nori, personajul nostru principal, găsește un aliat de nădejde în fratele ei vitreg (doar după mamă), singurul care îi este alături, în timp ce bunicii materni ar fi mult mai bucuroși dacă Nori ar muri. Vedem evoluția fetei de la vârsta de 8 ani până la 25, o viață grea, dar care o face pe Nori tot mai puternică.

Ceea ce nu am înțeles a fost de ce bunicii nu au scăpat de fetiță, din moment ce aveau toată puterea în acest sens. La fel cum nu am rezonat deloc cu alegerea lui Nori de la finalul cărții.