Ildiko Szendrei

Un milion de răsturnări de situație. Nu spun că nu s-au potrivit, dar unele mi s-au părut forțate. Mai ales finalul, efectiv ultimele pagini, a fost ciudat tare. Nu simțeam nevoia să ne mai dea peste cap autorul încă o dată.

Dar o recomand. O familie în care parcă toți sunt nebuni. Un tânăr care caută cu orice preț o familie, dar despre a cărui viață reală nu avem prea multe detalii, deși cred că ar fi fost util.

O poveste de viață simplă, numai bună de ascultat (așa am parcurs-o eu). Nu solicită prea multă concentrare și oferă o experiență drăguță. Tânăra din rolul principal se mută în librăria unchiului său după ce află că iubitul ei urmează să se căsătorească cu altcineva și în plus își pierde slujba.

Odată mutată în librărie, Tatako își descoperă pasiunea pentru citit și începe să cunoască clienții librăriei, reușind astfel să depășească depresia.

Vedem și povestea de viață a unchiului său, părăsit de soție și acaparat complet de micuța afacere moștenită de la tatăl său.

Per total, o lectură plăcută, dar fără să ofere prea multă acțiune.

UPDATE: Și la recitire după 4 ani îi dau cărții același punctaj. Mi-a plăcut foarte mult! ❤️

Să fii un autor român, să te muți în Anglia, să scrii o carte în limba engleză și să ai un succes răsunător în zeci de țări din lume. Și să mai alegi și genul thriller. Pff... Mie mi-a plăcut și „Cartea oglinzilor”, la fel cum mi-a plăcut și „Cartea secretelor”. Dar nu vreau să mă pronunț, așa că mai încerc câte ceva de la Eugen Ovidiu Chirovici.

Până atunci, ce avem aici? Avem un manuscris incomplet, la finalul fragmentului fiind menționată o crimă. O crimă care s-a petrecut în realitate. Afli că autorul manuscrisului a murit. Cum descoperi deznodământul? Poți fi sigur că nu citești invenții? Interesant...

După 4 ani, recunosc că această carte mi s-a părut mult mai lucrată și detaliată decât "Cartea oglinzilor". O poveste mult mai întortocheată, care m-a convins ca pentru volumul trei să folosesc un carnețel în care să notez personaje și alte detalii importante. Dar în niciun caz nu i-aș scădea din punctaj. 5⭐

Avem o crimă, dar cine-i autorul? Și cine-i cadavrul? La finalul cărții, nimic nu va fi așa cum ai presupus. O carte cu atât de multe secrete, încât am savurat fiecare dezvăluire ca și când era cea mai importantă. Un autor român care mi-a dat peste cap orice preconcepție legată de faptul că românii scriu doar „metaforicește”, cu descrieri poetice care te pierd și care nu-s deloc pe placul meu. Dați-i o șansă, dacă n-ați făcut-o încă. O merită cu vârf și-ndesat!

O carte pentru copii, plină de învățăminte legate de încrederea în sine, de acceptare, de beneficiile pe care le aduce cititul.

Sakiz Sardunya (Mușcată Curgătoare) este fetița căreia nu-i plăcea numele său. Asta până când ajunge să găsească un glob magic, care se încarcă, precum un telefon mobil, atunci când este în preajma cărților. Prin intermediul acestui glob, face o călătorie magică pe al optulea continent, acolo unde învață să se accepte și să găsească soluții la orice problemă.

O poveste scurtă și foarte simplă, potrivită copiilor și celor care doresc o carte despre iubitorii de cărți. 😊

Cea mai întortocheată din această trilogie a lui Chirovici. Pleacă de la aproximativ aceeași idee ca în "Cartea oglinzilor" - un manuscris care se pare că se referă la întâmplări reale și de aici misterul. Și aici avem triunghi amoros, un doctorand, scriitori, agenți literari, dispariții misterioase. Doar că autorul se joacă atât de mult cu mintea ta, încât la un moment dat nu mai știi care este realitatea și care sunt faptele imaginate. În unele momente, parcă se întâmplă lucruri paranormale efectiv și te întrebi dacă vreunul dintre personaje este normal, că toți par nebuni.

Nu o recomand pentru cei care vor un thriller ușor. Trebuie să îi alocați timp și să vă concentrați asupra poveștii. Se vede clar măiestria lui Chirovici, un autor cu o imaginație deosebit de bogată. 👍

Mi-a plăcut mai mult decât volumul I. Personajele sunt mai bine conturate, acțiunile lor și întâmplările prin care trec îl fac pe cititor să fie mult mai implicat, iar ultimul sfert al cărții este foarte emoționant. Eu am ascultat cartea pe Voxa, la fel cum am făcut cu primul volum, și mi-a plăcut mult, mult.

Din păcate, nu o puteți citi dacă nu ați parcurs volumul I. Dar subliniez că pentru mine volumul II a fost mult mai bun. 😊

Nu m-am așteptat ca această poveste să mă țină așa de tare în priză. Este cea mai bună carte a autoarei pe care am citit-o până acum. Și asta a fost a patra. O recomand din suflet, merge din plin în sezonul rece.

Este un thriller alert, chiar horror pe alocuri, cu scene sângeroase și descrieri perfecte să te facă să simți frigul din carte.

Recunosc, mi-a plăcut mai mult parcursul decât finalul, dar n-aș putea să îi scad din punctaj.

Am citit cartea în limba română, dar la acest moment, nu este urcată încă pe Goodreads. Povestea mi-a amintit pe alocuri de Verity, dar nu are aceeași intensitate, pentru că adevărul ne este dezvăluit mult mai devreme. Știm de la trei sferturile cărții cine este vinovat și ce s-a întâmplat, ne rămâne doar de văzut dacă personajul negativ va fi pedepsit până la final sau va scăpa basma curată.

Per total, o poveste ușor încâlcită, care nu cred că va fi pe placul majorității. Însă merită o șansă, dacă vă plac poveștile în care personajele nu sunt ceea ce par la prima vedere.

Aproape 500 de pagini în ediția de la Litera, terminate în două zile. Deși prima jumătate a cărții a fost mai moale, fără prea multă acțiune, a doua jumătate a făcut diferența.

Aș cataloga această carte drept un mistery, n-am avut prea multe aspecte gotice. Moșia prezentată este mai degrabă misterioasă decât înfricoșătoare.

Pentru unii poate fi deranjantă diferența de vârstă dintre protagonită (al cărui nume nu îl cunoaștem niciodată) și soțul său: 21 de ani. Asta se simte în mare parte din carte, el comportându-se mai degrabă ca un tată decât ca un soț.

Mi-a plăcut deznodământul și turnura pe care a luat-o povestea în a doua jumătate. Așa că aveți răbdare cu ea. 👍