După o evacuare precipitată dintr-un internat retras, Hannah se trezește printre fiare contorsionate și sticlă spartă.
Meg, o fostă detectivă, e blocată într-o telecabină și nu-și amintește cum a ajuns acolo, iar Carter și alți câțiva oameni încearcă să supraviețuiască într-o veche cabană de schi. O furtună de zăpadă, un virus mortal și niciun mijloc de a cere ajutor întregesc o capcană care nu lasă nicio cale de scăpare.
Pericolele cu care se confruntă Hannah, Meg și Carter sunt ca piesele unui puzzle, dincolo de care pândește o amenințare și mai mare. Una care poate înghiți întreaga omenire.
Nu m-am așteptat ca această poveste să mă țină așa de tare în priză. Este cea mai bună carte a autoarei pe care am citit-o până acum. Și asta a fost a patra. O recomand din suflet, merge din plin în sezonul rece.
Este un thriller alert, chiar horror pe alocuri, cu scene sângeroase și descrieri perfecte să te facă să simți frigul din carte.
Recunosc, mi-a plăcut mai mult parcursul decât finalul, dar n-aș putea să îi scad din punctaj.
Am citit-o cand afara erau 33 grade si "m-a racorit" MI se pare o tampenie sa citesti "carti de sezon".O carte o citesti cand ai chef.
Mi-a placut subiectul inedit,chiar daca e o distopie.Suspans ,logica ,actiune ,merita citita.
"[...] asta-i tot ce ne-a mai rămas: grija față de ceilalți. Dacă renunțăm și la ea — dacă renunțăm să ne mai pese de viață, de alți oameni — unde o să ajungem? Ce s-a întâmplat cu noi? Ce am devenit?"
Încă de la prima pagină se anunță o lectură foarte atmosferică, cu ușoare accente horror promițătoare și cu frigul și deznădejdea în roluri principale pe lângă cei trei eroi sau anti-eroi pe care autoarea ne propune să-i însoțim în greaua lor luptă pentru supraviețuire, pentru că "Nămeții" este un thriller alert și post-apocaliptic.
Scris din trei perspective diferite, autoarea nu ne dă timp de respiro. Pe de-o parte suntem martorii unui accident de autocar pe un viscol cumplit, pasagerii fiind studenți la o prestigioasă academie, iar supraviețuitorii sunt puțini. Nici nu apucăm bine să-i compătimim că trecem la un alt grup de personaje aflat într-o situație limită, blocați în aer într-o telecabină în creierii munților. Iar al treilea grup se află în Refugiu, o clădire supravegheată de Centrul de Control al virusurilor, în vederea derulării unor studii experimentale pentru a găsi o soluție medicală în fața virusului mortal și extrem de contagios, și cu care societatea se luptă de câțiva ani buni fără perspective prea promițătoare.
Și de parcă situațiile personajelor implicate nu ar fi suficient de amenințătoare, în fiecare grup apar crime pentru că adesea situațiile limită scot ce e mai rău din oameni.
Mie mi-a plăcut mai mult prima jumătate a cărții, în care se construiește misterul, iar scenariile mi se învârteau în cap și frigul mi se strecura în oase. Mi-aș fi dorit altceva de la plot twist și o motivație mai profundă, decât ceva atât de la îndemână. Dar a compensat stilul de scriere și modul în care autoarea a știut să mă țină captivă în poveste, alături de personajele sale.
