Ildiko Szendrei

Înțeleg de ce a primit autoarea premiul Nobel. O tematică interesantă, unde boala psihică este îmbrăcată la început într-un soi de realism magic. O femeie are un vis sângeros, după care refuză să mai consume produse animaliere.

În cele 3 părți ale poveștii, descoperim începutul acestei etape psihotice expusă de soțul femeii, mai apoi avem opinia și experiența cumnatului (o parte axată mult pe dorința carnală) și ultima parte se concentrează pe sora vegetarienei și pe degradarea stării femeii.

Nu m-a impresionat prea mult, din păcate, și nu știu cui i-aș putea-o recomanda.

Până la jumătatea cărții eram convinsă că va primi 5⭐. Mai apoi s-a dovedit a fi prea moale, prea fără substanță. Mi-aș fi dorit mai multă intensitate, eventual un deznodământ ceva mai întortocheat. Mi s-a părut o tentativă de a copia stilul lui Freida McFadden, dar nu a ajuns la nivelul preconizat.

O poveste interesantă, concentrată într-o singură seară, în care profesorul Faustin organizează o serată la care invită 12 persoane: oameni înstăriți, foști sportivi, artiști, alți profesori. Cu toții încep să spună întâmplări inexplicabile din trecutul lor, care țin de paranormal.

Seara se sfârșește într-un mod tragic și greu de explicat, un final în ton cu tot ceea ce s-a povestit de către invitați.

Totuși, nu aș spune că a fost horror. Suspansul nu a fost suficient pentru a defini cartea ca fiind una de speriat. Mi-ar fi plăcut să se insiste mai mult pe final.

A fost fix fantasy-ul de care aveam nevoie. Chiar dacă mi-aș fi dorit poate mai multă acțiune, mai multe întâmplări, m-am bucurat de emoția de la final și de faptul că, după mult timp, citesc un fantasy curat, fără scene picante.

Am adorat-o pe Olivia, fata care, deși nu are voce, exprimă prin ceea ce face 1000 de stări.

Un thriller cu multe răsturnări de situație. Am recunoscut stilul din "Secretul pacientei", altă carte scrisă de autoare, care mie mi-a plăcut foarte mult.

Ce m-a surprins aici în mod neplăcut este faptul că rolul poliției este nesemnificativ. Parcă treaba anchetatorilor este făcută de celelalte personaje, iar detaliile care ies la iveală îi iau prin surprindere pe polițiști de fiecare dată.

Dar ca poveste mi-a plăcut. Este genul de puzzle ale cărui piese se pun cap la cap la final, așa că trebuie să aveți un pic de răbdare cu ea.

Încă o poveste întortocheată scrisă de Agatha Christie. Răsturnări peste răsturnări de situație, până în ultimele pagini.

Deși sunt genul de cărți ale căror întâmplări nu îți rămân în minte mult timp, parcursul este deosebit și ești cu totul atras în poveste.

De data asta, relațiile de dragoste interzise au un rol important și chiar declanșează cele mai întunecate gânduri în rândul personajelor, totul combinat cu un trecut plin de secrete.

Foarte faină povestea lui Andrei Ciobanu pentru atunci când vreți ceva ușor, de sărbători sau oricând altcândva. Nu ai cum să nu te regăsești în această carte, pentru că am avut cu toții (sau încă avem) vecini, administratori, președinți de bloc de coșmar.

Eu am ascultat cartea pe Voxa, în lectura autorului. A fost fix ceea ce aveam nevoie.

Tocmai am terminat de citit cartea asta și am impresia că am ieșit dintr-o altă lume. Merită parcursă la orice vârstă și am impresia că înveți mai multe din cartea asta ca adult decât ca adolescent. Este adevărat, unele pasaje par prea lungi și pe alocuri inutile. Dar per total este o lume fantastică unică.

Îmbinarea cu lumea reală și textul scris în două culori tocmai pentru a face distincție între cele două tărâmuri mi s-a părut o idee foarte bună. Acum nu-mi rămâne decât să revăd filmul care m-a cucerit în copilărie. ❤️

Nici nu se putea să închei anul mai bine de atât: cu un thriller care mi-a dat fiori. Un stil de scriere fix pe gustul meu, cu o atmosferă care te ține ca pe ace.

Zgomote ciudate, evenimente inexplicabile, morți suspecte, o casă plină de mistere. Să fie fantome? Să fie o înscenare macabră? Dacă la toate acestea mai adăugăm și episoade dintr-un sanatoriu, tabloul este fix ce trebuie!

Minunată! Nu am intuit deloc finalul. Și da, nu recomand să o citiți noaptea sau când sunteți singuri acasă. 😁

Nu-i pot da mai mult decât primului volum pentru că păstrează același tipar: accent mai mare pe viețile și trăirile personajelor decât pe "virusul mortal" și pe misterul cărții. Spre final parcă începe să își revină, însă nu a fost suficient de "thriller" pentru a fi pe gustul meu.