Lacramioara Mihaela Ciobotaru

Concept interesant, chiar dacă nu e prima întâlnire cu fantome din lecturile mele recente.
M-am așteptat totuși la mai mult, la ceva mai alert, la suspans și nu ar fi picat rău nici ceva răsturnări de situație. Nu m-a surprins cu nimic, a fost cam prea lent totul, experiența și capacitățile fantomelor au fost dezamăgitoare, iar “nenea’ cel rău” a fost banal, banal, banal. Mi-a dat o mică speranță ca se va întâmpla ceva, anunțul cu “Întreabă de Andreea”, dar nu a fost fructificată deloc ideea.
Reacția de final de carte : “Meh!”. Din păcate un maxim de 2,5⭐️

Despre căutare, regăsire, iubire în mai multe forme ale ei, despre om și Dumnezeu.
Profundă, e pentru oricine, dar nu pentru oricând. Ca orice carte, trebuie citită la momentul ei, iar faptul ca momentul ei pentru mine a fost acum, mi-a mai ridicat câteva întrebări . 🩵🩵

Nu e cel mai slab roman al Freidei, insa cu siguranță nici printre cele mai bune.
Destul de lentă acțiunea, extrem de previzibilă și un mare deja-vu (nimic nou in planul peisajului, al personajelor si relatiei dintre ele, al plotului).
Pentru un începător în ale thrillerului, ar fi totuși o lectură acceptabilă.

O lectura interesanta, dar din punctul de vedere al cititorului roman, usor dezamagitoare. As fi preferat sa intre mai mult in mitologia noastra si cu siguranta, ce am apreciat cel mai putin, a fost lumina in care au fost prezentate ielele (frumoase dar proaste). De altfel, nici asocierea dintre personajele mitologice si "progresul tehnologiei" nu mi s-a parut a fi cea mai fericita.
Initial am ezitat sa o citesc noaptea, datorita sinopsis-ului, insa am cedat. E adevarat ca sunt pasaje brutale, ce descriu sau trimit la actiuni violente (care declanseaza o serie de sentimente de la furie la repulsie si mila) insa nu e tocmai un horror.
Recomand? Sigur.

Nu sunt prea lamurita ce am citit.
A inceput dragalas, romantic si asteptam cu nerabdare partea de thriller, care ... nu prea a venit. Am avut in schimb parte de o cascada de caractere/personaje mitologice (unul dintre subiectele mele favorite, mai ales cand e vorba despre folclorul si mitologia noastra), doar ca totul s-a transformat in haos; am pierdut sirul demonilor/pricolici/tricolici/vampiri etc., am pierdut destul de des firul povestii, pentru ca pe alocuri si scrierea mi-a parut ca isi pierde din cursivitate ...pacat. Incepuse totul destul de bine.

Romanul - oximoron de la început până la final.

Recunosc ca am fost tentata sa ii dau DNF dupa primele pagini, neintelegand nebunia de pe marginea acestei carti. Am harait-o asa, pana a inceput sa ma prinda, incet, dar sigur.
Iubiri adolescentine...ok, dragut, dragalas, dar aveti grija! II da tare de tot la emotii. Capitolul 68 m-a facut efectiv sa arunc cartea din mana in lacrimi si tremurand si cu greu sa imi gasesc taria sa citesc ultimele randuri.

Nu sunt cititor de romance in mod special, dar recunosc ca am (și eu) o slăbiciune pt bad boys și mai ales pt femeile gen leoaică in costum de mâță.
E prima mafia romance pe care o citesc și m-am așteptat la altceva, dar nu mi-a displăcut .
Ce nu m-a încântat foarte tare :
- personajele mi s-au părut puțin cam lipsite de consistență
- acțiunea ( romance-ul ) cam grăbită
- am avut senzația de film cu mafioți pe Diva 🫣
Dar asta nu înseamnă ca nu voi citi și următoarele cărți din serie