Raluca Furdui

🔥"În fiecare dintre noi se află atât un creditor, cât și un datornic. Problema este să fim de acord cu polița. Când venim în lume, avem doar o mică parte din viața noastră, iar din momentul acela nu facem nimic altceva decât să facem datorii și să le răsplătim. Nouă înșine. Pentru noi înșine."🔥

Seria Witcher de Andrzej Sapkowski dă, în mod cert, dependență, prin urmare, continui să trăiesc cu sufletul la gură aventurile lui Geralt din Rivia, alături de prietenii și dușmanii săi, dar mai presus de toate, alături de cea pentru care merită să sacrifice totul.

Iar cu ocazia asta mă achit și de provocarea #cititorcalator de la @ascult_si_citesc, de a ajunge luna asta la un autor polonez.

"Botezul focului", volumul V al seriei surprinde atmosfera tensionată și gustul amar lăsate de faimoasa încleștare pentru putere a celor mai iscusiți magicieni, desfășurată pe insula Thanedd.
Confruntare ce a lăsat răni adânci asupra protagoniștilor noștri, schimbând încă o dată dinamica relațiilor lor.
Dincolo de această provocare, războiul stârnit de imperiul Nilfgaard mătură tot în calea sa. Drumurile sunt din ce în ce mai periculoase pentru că violența stârnește și mai mult haos.

În acest context atât de nefavorabil, vrăjitorul Geralt este măcinat de responsabilitatea sa față de Ciri, această copilă surpriză, scindată în permanență între binecuvântare și blestem, între moarte și viață. Astfel că pornește în căutarea sa, în compania unor personaje extrem de pitorești, asigurând deliciul cititorilor. Unele ne sunt deja binecunoscute și îndrăgite, cum este cazul guralivului trubadur Jaskier, altele par limitate la o aură malefică, cum ar fi Cahir, soldatul nilfgaardian și vampirul Regis, pe care îi vom descoperi în ipostaze surprinzătoare, în timp ce altele sunt recent intrate în scenă, cum este cazul Milvei, o luptătoare pe jumătate driadă.

Las restul detaliilor în seama voastră, merită descoperite, mai ales dacă aveți nevoie de un strop de magie și de o evadare din cotidian.

🥀 "Pe Meleagul Amintirilor, timpul este în permanență Prezent.
Pe Tărâmul lui Demult, ceasurile ticăie... dar limbile lor rămân ne nemișcate."🥀

Reîntoarcerea în peisajul seriei Turnul Întunecat de Stephen King devine din ce în ce mai interesantă pentru că autorul are un stil aparte de a termina aproape fiecare volum într-un cliffhanger. Iar ca cititor de cursă lungă vreau să pătrund fiecare dimensiune a călătoriei și să elucidez misterul țesut cu mare pricepere de autor, mai ales că mă apropii cu pași repezi de marele final.

Cu "Cântecul lui Susannah" am ajuns la penultimul vol. și așa cum zice și autorul "Când sunt împreună cu Roland, Eddie și Susannah ma simt ca și cum aș bea o gură de apă proaspătă. Sau ca și cum mi-aș revedea niște prieteni dragi după o despărțire îndelungată.", așa că revederea este mereu una binevenită.

Sentimentul că protagoniștii nu mai au mult timp la dispoziție în săvârșirea misiunii lor de a ajunge la Turnul Întunecat, se amplifică mai mult ca niciodată în acest volum prin prăbușirea uneia dintre puținele grinzi ce încă mai susțin Turnul. Astfel că am trăit alături de ka-tet urgentarea acțiunilor lor.
Pe de altă parte, situația este și mai complicată pentru că membrii ka-tet-ului sunt separați spațial și temporal, iar unitatea pe care s-au străduit până acum să o formeze, este tot mai șubredă.

Ne întoarcem în New York-ul anului 1977, asta în timp ce aruncăm și o privire în același New York, dar în anul 1999.
Conexiunile ce se fac în acest volum aduc revelații. Iar felul în care autorul se introduce pe sine în poveste este unul neașteptat, intrigant, amuzant pe alocuri și extrem de bine realizat.

Ritmul din ultimele capitole este atât de alert, încât am avut impresia că alerg alături de personaje, temându-mă la fiecare cotitură pentru soarta lor. Iar toată tensiunea acumulată explodează într-un final de mare impact pentru ce va urma în ultimul vol. al seriei.

Fiind atât de aproape de final, nu are sens să menționez alte detalii. Însă dacă vă plac poveștile epice, cu elemente fantasy și apocaliptice și nu ați citit până acum aventura propusă de King în Turnul Întunecat, trebuie neapărat să-i dați o șansă.

🐺"— Cum crezi că se va sfârși lumea, pistolarule? În foc sau în gheață?
— Nici una, nici alta, răspunde el. Cred că în întuneric."🐺

Îmi continui aventura spre Turnul Întunecat în compania selectă a ka-tet-ului lui Roland. Și în "Lupii din Calla", volumul V al seriei, peripețiile se țin în lanț, iar King știe cum să construiască tensiunea și suspansul, compensând faptul că acțiunea propriu-zisă începe mai greu.
Se pune mai mult ca oricând accentul asupra timpului limitat pe care ka-tet-ul îl mai are la dispoziție în îndeplinirea misiunii lor, fiind confruntați constant cu descompunerea universului: "lumina nu se mai revarsă peste lume chiar de la est, ci puțin mai înspre sus. Până și răsăritul era în derivă."

Poposirea protagoniștilor în Calla Bryn Sturgis, un orășel de simpli fermieri pașnici, pare a aduce în primă instanță o altă dimensiune necesară asupra călătoriei spre Turn. Însă misterul își face imediat simțită prezența pentru că localnicii din Calla, se confruntă cu o mare problemă. La fiecare 20 de ani orașul le este prădat de așa-numiții Lupii din Bubuit de Tunet, care le răpesc câte un geamăn. Copii se întorc cu mințile frânte, afectați fără vreo șansă de recuperare. Nimeni nu știe nimic despre natura acestor Lupi, doar că sunt extrem de periculoși, înarmați și imposibil de oprit.

În acest context pistolarii se văd nevoiți să-i ajute pe năpăstuiții din Calla, astfel că revin accentele de spaghetti western și scenele intense de luptă, cu care ne-a obișnuit autorul și în celelalte volume.

Este binevenită și explicarea însemnătății rolului de pistolar și a valorilor asociate.

Mi-a plăcut din nou utilizarea expresiilor verbale vechi și cred că traducerea a făcut o treabă tare bună în redarea autenticității atmosferei.

Regăsirea unui personaj important din altă operă a lui King, precum și referirea la elemente din alte volume ale autorului, subliniază ideea că seria Turnul Întunecat este în mod cert opera sa de capătâi.