Ștefania Istrate

Un gotic horror sudist, prima parte dintr-o serie de 6 cărți. Viața familiei Caskey se schimbă total după o mare inundație, un eveniment care a scos la iveală o străină - Elinor.

Nimeni nu știa cine este și de unde vine, dar Elinor a ajuns să așeze totul așa cum și-a dorit - ce personaj!

De-abia aștept să continui seria, a fost foarte interesantă!

O poveste care reamintește poate celor care și-au propus să uite ce a însemnat comunismul în România: manipularea, tortura, corupția și crima, frica, frica, frica.

De asemenea, ne reamintește că noi tot cu acei oameni defilăm până și în ziua de astăzi, cei care au tras și trag sforile în continuare și își clădesc imperii pe umerii oamenilor.

M-a scârbit personajul Lucian Cernea cum nu am mai fost scârbită de mult timp, efectiv cea mai joasă speță de om - oare câți Lucieni adevărați or fi în țara aceasta?

Scriitura este superbă, foarte curgătoare și melancolică, accentuând contrastul dintre duritatea poveștii și globul de cristal creat de antierou cu sângele și suferința altor oameni.

M-a întristat finalul, dar am înțeles că este realist pentru că niciodată nu sunt ei pedepsiți, ci oamenii din jurul lor. Totuși, de ce mereu cei nevinovați poartă pe umeri poverile celor vinovați? Unde este justiția, dreptatea divină, unde?

O carte care pune în dicuție subiecte importate și relevante precum rolul femeii în societatea japoneză contemporană, atât din punct de vedere profesional, cât și domestic.

O incursiune prin viețile solitare și pretențioase ale japonezilor, un strigăt de ajutor al oamenilor care sunt din ce în ce mai alienați, discriminați și desconsiderați pe motive superficiale, dar atât de palpabile în lumea modernă.

Desigur, aș fi vrut să fie mai scurtă cu 100-150 de pagini, dar mi-au plăcut personajele și scriitura, cât și mesajul transmis.

Doamne! Ce scriitură, ce poveste, ce personaje! Toate personajele atât de bine conturate, cu o poveste în spate, am adorat TOT! Trebuie să spun că am apreciat că autoarea a fost mai blândă cu personajele față de Inimi de vrăbiuțe, mi-a fost frică pentru ele🤣 Mângâierea bunicilor, imaginea familiei unite, sentimentul de comunitate, iubirea… a fost fenomenală!

Una dintre cărțile mele preferate, o poveste despre situația socio-politică din Afganistan, o poveste despre prietenie, pierdere și loialitate.

Povestea lui Maud, a Taniei și a lui Yvette este excepțională - un thriller istoric care m-a ținut cu sufletul la gură, în Paris, 1909-1910, alături de marea inundație și multe altele.

Mi-au plăcut personajele negative și misterul, prietenia și loialitatea, subtilitatea autoarei în ceea ce o privește pe Maud și preferințele ei, absolut superbă!

Mi-am plăcut mai mult Testamentele pentru că a avut mai multă acțiune și o perspectivă mai largă asupra Galaadului și a acelei societăți.

Avem 3 naratoare: pe Mătușa Lydia, pe Agnes și pe Daisy, 3 vieți diferite care se intersectează. Povestea fetelor din Galaad care nu erau învățate să scrie și să citească și erau măritate imediat cum aveau menstruație, de preferabil înainte să ajungă fete bătrâne - la 18 ani - , m-a terminat psihic.

Faptul că erau educate să fie soții și să dea naștere - nu erau oricum prea materne, aveau doici și sevitoare - lipsa drepturilor și mai ales greutatea primei generații de fete cresute în Galaad, o, Doamne!

Deși am citit-o de-abia la 40 de ani de la publicare, trebuie să recunosc cu teamă că povestea este mai relevantă în prezent decât în anii 80. O lovitură de stat și un regim totalitar care neagă drepturile oamenilor, ale femeilor și care le transformă în incubatoare umane, practiv în sclave?

O lume în care femeile sunt la mila bărbaților și care pot fi controlate de ei? Omenirea a trecut deja prin asta și nici nu vreau să mă gândesc că e posibil să mai treacă.

Deși cartea nu este atât de detaliată precum serialul, neavând personaje prezente și scene în care ele apar, ci doar mențiuni ale personajului principal Offred, povestea în sine este magistrală, asemenea mesajului pe care autoare l-a transmis odată cu publicarea acestei cărți.

O distopie care are în centru lupta unei mame cu... negarea. După ce soțul ei, profesor sindicalist, a fost arestat și fiul cel mare a fugit în armata rezistenței după o lovitură de stat, Eilish neagă. Și neagă și neagă și tot are impresia că soțul ei se va întoarce și fiul va apărea senin în holul casei și niciunul dintre ceilalți 3 copii nu vor fi afectați de război, arme, bombe, lipsa hranei și orice altceva presupunea această așteptare a ei. Deși au avut ocazia să fugă, nu i-a trezut prin minte nici măcar pe copii să-i trimită la sora ei...negare. Finalul smucit, grăbit, nu înțeleg care a fost neapărat scopul poveștii, mesajul ei.

O carte de ficțiune istorică inspirată de istoria Franței și Angliei din secolul XIV. Mi-a plăcut foarte mult limbajul accesibil, dar și obiectivitatea cu care s-a raportat autorul la personaje. Voi continua cu siguranță seria.