Tare greu mi-a fost cu această carte! Deși stilul de scriere nu a fost unul dificil sau alambicat, nu am simțit ca povestea să îmi fi oferit ceva. Sunt prezentate episoade din viața deportaților în Siberia, fără legătură între ele. Multe dintre personaje apar în doar câteva paragrafe, iar mai apoi nu mai știm nimic de ele. Nu există un fir narativ, acțiune în adevăratul sens al cuvântului. Nu este nici măcar un jurnal. Sunt doar frânturi ca niște flash-uri, combinate cu trăiri ale personajului-narator sau concluzii de viață ale acestuia.
Nu am înțeles prea bine nici titlul. De ce "din casa morților"? Traiul deportaților nu este nici pe departe unul atât de greu. Incomparabil cu ce se întâmpla peste aproape un secol, în celebrele lagăre ale morții. Ocnașii lui Dostoievski primesc mâncare bună, băutură, au parte de petreceri, de cadouri primite de la săteni. Este adevărat, nu lipsesc corecțiile fizice, dar cam atât.
Sper din suflet ca următoarele cărți ale autorului să îmi ofere altceva. 🙏