În Frații Karamazov, am remarcat modul în care Dostoievski folosește conflictul romanului pentru a explora contrastele fundamentale dintre rațiune, credință și impulsurile umane. Romanul mi se pare important mai ales prin felul în care pune în discuție responsabilitatea morală și libertatea interioară, fiecare personaj întruchipând o perspectivă diferită asupra acestor teme. Prin drama familiei Karamazov, autorul reușește să transforme o poveste despre vinovăție și moștenire spirituală într-o meditație amplă asupra naturii omului.
Am fost impactat de minuțiozitatea pe care Dostoievski o are în creionarea șablonului narativ.
Fratii Karamazov
Fratii Karamazov, ultimul si cel mai complex roman al lui Dostoievski si in acelasi timp o chintesenta a experientei sale de viata, este povestea a patru frati si a unui paricid. Fiecare dintre cei patru intruchipeaza o ipostaza fundamentala a individului: Dmitri, cel mai in varsta, reprezinta senzualitatea patimasa; Ivan este intelectualul, ratiunea; Aleksei (Aliosa), protagonistul romanului, e un simbol al trairii spirituale si al apropierii de Dumnezeu; iar Smerdeakov, cel de-al patrulea fiu, nelegitim, este slujitorul tatalui sau si dedicat sofismului, ceea ce il va duce in final la sinucidere.
Moartea neasteptata a tatalui, mosierul Feodor Pavlovici Karamazov - zgarcit, amoral, desfranat - arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati, deoarece fiecare dintre ei are motive intemeiate pentru a-i dori disparitia, si da nastere la numeroase teorii, culminand cu un proces. In cele din urma, soarta se dovedeste potrivnica si fortele destinului ii doboara pe Karamazovi, in vietile lor impletindu-se tragedia, spaimele, atrocitatile, ura si obsesiile.
- ISBN: 978-606-793-304-8
- Editura: Corint
- Traducere: Ovidiu Constantinescu, Isabella Dumbrava
- Nr. pagini: 1104
- Copertă: Necartonată
- An apariție: 2018