Cafea cu mirodenii si iubire

Cartea asta m-a convins să nu mai citesc niciun romance până la finalul anului (cel puțin). Știam că nu e genul meu, dar am zis să încerc, mai ales că e vorba de o carte atât de populară. Dar am dat de o poveste pe care poate aș fi considerat-o drăguță pe când aveam 15 ani, însă cu scenele intime explicite de la final, acum nu o mai recomand nici pentru acea vârstă.

Protagoniștii sunt extrem de naivi și imaturi. Cu toate acestea, se ocupă de niște afaceri care chiar necesită responsabilitate. Unde mai pui că, în cartea asta, personajul masculin este atât de slab, încât am avut impresia că el este fata din poveste. În totală contracție cu descrierile fizice... În plus, se supără din niște motive absolut puerile și reacționează ca atare.

Am așteptat măcar acel vibe de toamnă, însă n-a existat nici el. Apare, la un moment dat, un soi de sărbătoare dedicată toamnei, dar este doar ceva episodic, așa că nu ne concentrăm nici pe latura asta.

Iar încercarea de a induce ideea că în poveste ar putea exista fantome... 😐 N-am văzut ceva mai lipsit de credibilitate.

Concluzia: sigur nu voi citi celelalte cărți din serie.

Din colecția Blue Moon a lui Laurie Gilmore, cartea aceasta mi se pare că se desfășoară mai lent și aşezat, culminând în final cu scenele hardcore cu care Laurie nea obişnuit.
Apar teama de abandon, frica de a nu fi
iubit, căutarea personală, toate prinse în tabloul Festivalului de Toamnă.
Mi-ar fi plăcut totuși ca Jeanie și Logan să stea împreună la depănat povești la focul de tabără, însă am înțeles totuși urgența.
Un roman cinematografic și acesta, iar orășelul cu adevărat cozy și adorabil, după trei volume începi să prinzi mare drag de el.
O lectură care îți încălzește sufletul, și nu numai.
"O vreau pe Jeanie care aproape că m-a decapitat, o vreau pe Jeanie care crede în fantome, care vorbește cu găinile mele și aleargă prin ploaie după un cort de piață luat de vânt. Am fost sincer cu ce ți-am spus atunci, îmi placi dezordonată, Jeanie. Făcu încă un pas spre ea. Îmi placi în toate felurile. Îmi placi în bluzele închise până-n gât, luând cuvântul la întrunirile orășenești. Îmi placi cu părul revărsat în valuri pe umeri și îmbrăcată în jacheta aia veche. Îmi place să-ți șterg lacrimile; și râsul tău e sunetul meu preferat."
lar mie îmi place că, în ciuda previzibilului acestor romance-uri, autoarea reușește să păstreze legătura cu realitatea și să nu idealizeze mai mult decât e cazul. O relație de cuplu este cu siguranță cea mai bună oportunitate de autocunoaștere și de cunoaștere, in general, a ființei umane. Și îmi place că reușește să surprindă această provocare cu toate neajunsurile ei.

Am pășit și eu alături de Jeanie, personajul principal din seria Dream Harbor, în aventura sa în acest mic orășel de coastă desprins parcă din serialul Gilmore Girls.
Este un roman care mizează pe atmosferă și care mi-a amintit de filmele acelea romantice simpluțe, fără situații complexe și fără o poveste foarte profundă