Daisy Darker

Tulburător, intrigant, întunecat.
Inițial mi-a dat un vibe de Agatha Christie, abordând imaginea celor izolați pe insulă, fără contact cu lumea exterioară, dar pe parcurs, și mai ales în final, s-a spulberat total această iluzie.
Membrii familiei Darker, împreună cu Connor(un fel de băiat de suflet, pseudo-adoptat), se reunesc pentru a o sărbători pe Nana, la împlinirea celor 80 ani, mai ales ca aceasta crede ca ar fi ultima ei aniversare. Familia e disfuncționala, cu membri colorați, dar nu în cele mai fericite culori:
- Frank- fiul Nanei/bărbatul familiei, un muzician mediocru, care și-a pus mereu orchestră pe primul plan, în detrimentul familiei
- Nancy -nora/fosta soție a lui Frank, mamă doar cu numele pt cele 3 fiice, actrița ratata și narcisistă
-Rose - nepoată cea mare, geniu introvertit, singuratic, veterinar
-Lily- mijlocia, preferata mamei, superficială, fără slujbă, trăiește pe spinarea tuturor
-Daisy- mezina, născută cu o boala de inimă, așteptând mereu încă o moarte, preferată bunicii, fără o viață proprie
-Trixie- fiica lui Lily, adolescenta-copil, șoricel de bibliotecă
- Connor-baiatul din vecini, adăpostit în copilărie de Nana și subiectul iubirii/obsesiei celor 3 surori.
Dinamica dintre membrii familiei este fix cum te-ai fi așteptat, având în vedere ca autoarea îi prezintă de la început, chiar și atunci când încep să moară pe rând, la fiecare oră, iar criminalul lasă în urmă indicii ale motivului crimelor.
Teama, disperare, bănuieli, se succed până în final, unde avem o spectaculoasă răsturnare de situație.
Ce mi-a plăcut mai puțin:
-relația dintre personaje și reacția lor la fiecare crimă
- desfășurarea ușor cam lentă pe alocuri.