Victor Frankenstein, un savant obsedat de cunoașterea absolută, îndrăznește să sfideze limitele naturii și creează o ființă vie din trupuri moarte. Însă ceea ce a început ca o victorie a minții se transformă rapid într-un coșmar fără scăpare: creatura, respinsă de Frankenstein însuși pentru hidoșenia ei, apoi de toți semenii lui, îi devine creatorului ei judecător și blestem.
Frankenstein rămâne un clasic actual, care bântuie și astăzi prin întrebările tulburătoare pe care le ridică: Ce înseamnă să fii om? și Cine este adevăratul monstru - creatura sau creatorul?
M-a impresionat cartea asta într-un fel în care nu mă așteptam. Dincolo de poveste în sine, am apreciat substratul referitor la felul oamenilor de a fi: superficiali și nerecunoscători, obsedați de "ambalajul frumos". Am empatizat cu monstrul, a fost personajul meu preferat; chiar dacă nu am fost de acord cu unele dintre faptele sale, i-am înțeles revolta.
Este o cartea a cărei morală va fi valabilă întotdeauna. Ar trebui citită și însușită de toată lumea.
Faptul că autoarea a scris acest roman la 18 ani este nemaipomenit. Discuția despre nevoia de evoluție a științei care trece peste conștiință, întrebarea care nici acum nu și-a primit răspuns... cine este monstrul de fapt?!, lupta cu singurătatea și, bineînțeles, regretul.
Cu sigurantă, această lectură mi-a întărit convingerea că de cele mai multe ori cartea bate filmul si cumva e si firesc sa fie asa. Cartea are răbdare cu povestea, îi da mai multă profunzime, subtilitate si esentă.
O desfăsurare de forte incredibila, pe plan emotional, spiritual, fizic, o călătorie fără de sfârsit către interiorul fiintei umane si o contestare a sa.
Am văzut filmul lansat de curând si mi-am dat seama ca ratasem cartea, asa ca m-am gândit ca ar fi o lectura potrivită la începutul acestui an.
Mary Shelley are capacitatea extraordinară de a te transporta prin peisaje, țări , stări, suferinte si dileme existentiale.
Rămâne această întrebarea deschisă "Cine este monstrul, de fapt?”
O carte profunda, care dezvăluie, cu maturitate, fațete universale ale sufletului uman - nevoia de a fi acceptat, validat, nevoia de afecțiune, de comunicare, nevoia de a fi intr-o comunitate. Pe de alta parte, cartea impune conștientizarea creației- oricare ar fi forma acesteia - a faptului împlinit și asumarea responsabilității pentru tot ceea ce ai creat.
