Hamnet

Am simțit că am intrat cu bocancii în viața lui William Shakespeare. Și mi-a plăcut. O viață tristă, dincolo de succesul pe plan profesional. Autoarea a ales să nu menționeze numele personajului lui Shakespeare și chiar să îl lase în plan secund, aducând-o pe scenă pe soția sa, Agnes. O femeie puternică, atipică din unele puncte de vedere, care are și rol de tată pentru cei trei copii ai lor având în vedere că soțul său este plecat cu munca la Londra.

Îi cunoaștem pe cei doi soți încă de la începuturi, ceea ce ne apropie și mai mult de personaje. Iar atunci când lovește tragedia, durerea trece dincolo de paginile cărții.

P. S.: notele autoarei în care ne dezvăluie elementele reale din istorie pe care le folosește au ridicat povestea în ochii mei și cu siguranță am simțit totul mult mai intens.

Eu am adorat cartea, mi-a plăcut că s-a concentrat pe povestea lui Agnes și că numele lui Shakespeare nici nu a fost menționat, mai ales că au existat atâtea zvonuri că Shakespeare nu și-a dorit niciodată să se însoare cu Anne Hathaway.

O carte bună, pe care o recomand, însă care nu m-a dat pe spate așa cum m-aș fi așteptat. Autoarea și-a luat niște licențe creative cu personajul Agnes care mie nu mi-au prea plăcut. Toată aura mistică din jurul ei m-a lăsat rece. Plus că e un personaj plat, care abia spre final își dezvăluie din emoțiile cele mai ascunse, abia spre final capătă tentă umană. Și venind vorba despre final, iarăși nu m-a dat pe spate, a fost mult prea simplu și tern. Cât despre scriitură în sine, mult prea studiată pentru gustul meu, parcă autoarea s-a străduit prea tare pe alocuri. Dar da, recomand, merită o lectură.

Foarte frumos scrisă această carte. Recomand din suflet.