Cartea lunii la #thethrillerclub, "Pacientul de sâmbată seara" de Beatrice Sereș a fost, din păcate, o poveste tare neinspirată.
De obicei, evit cărțile de ficțiune cu pacienți, terapeuți și elemente din procesul lor psihoterapeutic pentru că profesând o vreme în domeniu am impresia că felul în care este surprins acest subiect nu oferă deloc credibilitate, ba chiar, de cele mai multe ori, se transmit doar aspecte senzaționale, care plasează actul terapeutic într-o lumină nefavorabilă. Sau poate nu am dat eu până acum peste ficțiunile potrivite, cert este că și cartea de față s-a încadrat în această categorie și mi-a întărit încă o dată această convingere.
Autoarea ne propune să o însoțim pe terapeuta Lisa Dumitrache în cabinetul său și să asistăm la ședințele pe care aceasta le are cu pacienții săi măcinați de traume și ideații suicidare. Cazuistica extrem de complicată o solicită mult prea tare, mai ales că Lisa nu este cea mai stabilă persoană și, prin urmare, nu bifează nici la capitolul bune practici.
Dincolo de frânturile din cariera sa profesională, suntem purtați foarte succint și în trecutul ei pentru a-i descoperi proprii demoni și trauma care a stat la baza alegerilor sale actuale.
Se vrea a fi un thriller psihologic, însă i-au lipsit tensiunea și misterul, specifice genului, iar conflictele psiho-emoționale dintre personaje, aspectele etice și morale, au fost abordate mult prea superficial. Toate aceste lipsuri m-au împiedicat să-mi pese de evoluția evenimentelor.
De asemenea, construcția personajelor a lăsat mult de dorit. Mi s-au părut mai degrabă schițate și doar cu scopul de a se limita la niște caracteristici psihopatologice, astfel încât să se încadreze în poveste.
Firul narativ a fost haotic și am tot așteptat ca și protagonista să se prindă până la urmă de răsturnarea de situație care a fost atât de evidentă și tardivă, încât a devenit hilară.
Fiind o carte scurtă (130 de pagini), ar fi inutile alte detalii. Însă având în vedere că nu v-o recomand, nu văd de ce nu aș putea să vă stric eventualul suspans. Dar cred că m-am plâns suficient și e o chestiune ce ține strict de gusturi.
