Pescarusul de la geam

Gregoire nu e un pescarus al marii. Aripile nu-l poarta peste valuri, ci peste acoperisurile orasului. An de an isi face cuibul si isi creste puii pe terasa aceleiasi cladiri, la adapost de oameni, dar nu si de privirea celei care astazi ii spune povestea. Uneori, Gregoire poposeste chiar pe pervazul ferestrei de unde e observat.

Fura un moment de odihna si... o cerceteaza la randul lui, prin geamul ce sta intre ei ca granita dintre doua lumi, pe autoare. Povestea sa, in care acuitatea observatiei e completata de finetea notatiilor, are poate mai ales darul de a transmite emotia, uimirea traite in fata spectacolului mereu nou al naturii.