Un clasic portret al mizeriei umane.
„Goethe a trebuit odata sa amane incheierea unuia dintre romanele sale pana cand experienta avea sa-i ofere noi situatii indrumatoare. Aproape inainte de a ajunge la maturitate, Dostoievski cunostea viata in cele mai reale forme ale ei; saracia si suferinta, durerea si nenorocirea, inchisoarea, exilul si iubirea i-au fost curand familiare, iar prin gura lui Vanea si-a spus propria poveste.
Aceasta nota de simtire personala, aceasta realitate aspra experimentata efectiv ii dau fara indoiala romanului Umiliti si obiditi ceva din fervoarea stranie si din pasiunea teribila, totusi nu-l fac sa fie egoist.
Vedem lucrurile din toate punctele de vedere si nu simtim ca actiunea e infranata de fapte, ci ca faptele insele au devenit ideale si imaginare.” - Oscar Wilde
Nu știu la ce se rezumă alți cititori atunci când îl citesc pe Dostoievski, dar omul acesta a cunoscut sufletul uman, cu tot ce implică asta.
În această poveste disutăm despre onoare, demnitate și iubirea unui părinte față de copilul lui.
Vreau să spun, ca glumă, nimeni nu se pricepe mai bine ca Dostoievski la triunghiuri amoroase și la personaje bipolare.
