Laura Rotariu

"Corespondenta" este un roman epistolar, scrisorile făcând parte din viața lui Sybil, protagonista noastră.

Ea poartă corespondență atât cu apropiați, cât și cu străini, iar scrisorile și, mai târziu, e-mailurile au devenit esența existenței sale. În ele își așterne sufletul, gândurile și sentimentele, fiindu-i mai ușor să se exprime în scris decât verbal.

Scrisul și lectura o însoțesc de-a lungul vieții, iar pierderea acestei esențe din cauza problemelor de vedere devine cu atât mai dureroasă.

Iubirea ei pentru scris și pentru povești este profundă, iar pe parcursul romanului realizează că această corespondență reprezintă, de fapt, modul ei de viață.

"Corespondenta" este un roman ancorat în realitate. Sybil trece prin dezamăgiri, frici, vinovăție și iertare, experiențe care o fac să pară autentică și apropiată de cititor.

Mi-aș dori ca scrisul cu penița, literele și poveștile să fie acele lucruri care nu vor dispărea niciodată, fiindcă ele dau culoare vieții noastre.

Cleopatra de Saara El-Arifi un roman care vorbește despre cum a trăit, și nu despre cum a murit una dintre cele mai cunoscute regine din antichitate al cărui nume semnifică "glorie tatălui".

Cleopatra s-a născut în Egipt, fiind descendentă al lui Ptolomeu I și fiică a faraonului Ptolomeu al XII- lea. De numele său se leagă seducția, fiind o cale prin care își realiza ambițiile.

Multe opere literare și filme au creat acest "triunghi amoros" dintre Cleopatra, Cezar și Marc Antoniu, dar acesta nu a existat propriu-zis, a luat naștere datorită accentului pus pe latura romantică a poveștii.

Cleopatra a devenit regină la vârsta de 18 ani și pe parcursul domniei a fost prezentată ca o regină vrăjitoare, târfă, ticăloasă.

În romanul de față o regăsim pe regina Egipului de Sus și de Jos ca, Cleopatra soră, Cleopatra prietenă, Cleopatra iubită, Cleopatra vindecătoare care și-a permis să iubească, să greșească, să trăiască.

Fiind o carte la persoana a III- a, viața Cleopatrei fiind povestită de ea însăși se simte mai personală, empatizezi mai bine cu personajul, îi simți sentimentele, trăirile, durerile pe viu.

Finalul romanului Cleopatra este unul atipic și surprinzător, un aspect care adaugă valoare cărții. Departe de a fi previzibil, lasă în urmă o melancolie aparte și dorința de a-i spune Cleopatrei că poate nu ar fi trebuit să poarte singură povara blestemului familiei sale.

"Către lac" de Kapka Kassabova este acea carte care ne dezvăluie că și peisajele ce cuprind o regiune au memorie.

Poate cel mai trist este că omul a tulburat liniștea lacurilor, pădurilor, munților pătrunzând brutal în spații unde odinioară domnea doar tăcerea naturii.

În jurul lacurilor Prespa și Ohrid, natura a absorbit războaiele, disputele dintre popoare, frica și durerea oamenilor, devenind un martor tăcut al istoriei.

"De ce trebuie ca noi, oamenii, să avem experiența morții înainte să vedem ce este evident?" - poate pentru că stă în firea omului să înțeleagă cu adevărat valoarea vieții abia atunci când se confruntă cu moartea sau pierderea.

Viața oamenilor din jurul celor două lacuri a fost influențată de factorii sociali, politici, economici, culturali care se întrepătrundeau și se influențau reciproc.

Sistemul corupt și disprețul pentru individ a marcat viața oamenilor din regiune, dar unii indivizi au ales să lupte contra sistemului, să trăiască sub stindardul libertății, nu al fricii, care să fim sinceri, era paralizantă.

Multe pasaje din carte descriu cum războaiele, exilurile, sistemul ideologic, tensiunile au afectat identitatea oamenilor din regiune. Trăind într-un spațiu marcat de violență, frică, stăpânit de Imperiul Otoman, împărțit între Grecia, Serbia și Bulgaria prin Tratatul de la București, cucerit în Antichitate de Imperiul Roman, marcat de Războaiele Balcanice, oamenii au devenit reticenți.

M-a atins povestea lui Tanas Spassé, deoarece povestea lui spune povestea multora care au devenit victimile istoriei, viețile lor fiind distruse de ideologii, frică, tradiții.

"...stăteau cu farfuriile goale în fața lor, neavând decât cărți pe rafturi - desigur, cărți existau întotdeauna - și reciteau poezii ca să își acopere chiorăitul mațelor" - un citat încărcat de simbolistică și ironie. Au hrană spirituală și intelectuală ca să își hrănească sufletul, dar le lipsește hrana materială pentru a putea supraviețui. Poezia și cultura devin un refugiu, oamenii încercând să își mascheze suferința.

Recomand să o citiți, poate o să fim un pic mai empatici și mai toleranți unii cu alții.

Grădina alchimiștilor de Ana Maria Negrilă este un roman dens, atmosferic, cu încărcătură intelectuală, care abundă în idei despre alchimie, nemurire, identitate. Nu e genul de carte pe care să o citești și să o uiți, este genul care își pune bine amprenta asupra gândurilor tale și te face să reflectezi asupra poveștilor despre identitate și sensul vieții chiar și după ce ai finalizat-o.

Personajele Stefano Moro, Francesca, Sander sunt personaje cu frământări interioare profunde, sunt mânați de dorință, de căutare, având de-a lungul timpului parte și de pierderi.

Acest roman te îndeamnă să îți pui întrebări , să reflectezi asupra transformării interioare și să te întrebi dacă descoperirea unor adevăruri îți face cu adevărat bine sau dacă este mai potrivit ca ele să rămână învăluite în legendă. Ajungi să te întrebi dacă dorința de nemurire nu ascunde, uneori, un gol interior. Oare cei care o caută nu se gândesc că a fi nemuritor înseamnă, de fapt, să îți prelungești aceeași viață, cu toate suferințele și frustrările ei?

Metafora "prinderea sufletului" este, de fapt, expresia unei obsesii profund umane, refuzul de a accepta moartea, dorința de a controla destinul. Odată ce sufletul este "capturat" se pierde echilibrul fragil dintre viață și moarte. În acest context îl regăsim pe Sander, care, în încercarea de a depăși limitele, alunecă treptat spre un dezechilibru interior.

Lipsa de înțelegere, respingerea și întâlnirea cu oameni lipsiți de scrupule îi erodează treptat încrederea în ceilalți și îi deformează umanitatea, fără o anula complet. Cred că Sander nu caută nemurirea, ci e doar un pretext, iar alchimia îi oferă o metodă prin care poate obține ce îi lipsește în interior. De fapt, el dorește să numai fie respins, rănit, să conteze cu adevărat pentru cineva, să numai profite cineva de vulnerabilitatea lui.
Sander nu este înțeles de propria sa familie și ajunge să fie perceput ca un "ciudat", deoarece oamenii tind să respingă ceea ce nu pot explica sau încadra în propriile credințe.

La fel ca și Sander, Stefano Moro este legat de aceeași dorință de cunoaștere absolută, dar diferit prin modul în care o caută. Cei doi reprezintă două forme diferite ale aceleași obsesii. În schimb, Francesca reprezintă legătura cu viața reală, fiind un personaj ghidat mai ales de emoție și intuiție. În viziunea ei, atunci când omul se pierde pe sine în căutarea adevărului absolut, tot ceea ce rămâne este un gol interior, o existență lipsită de sens și trăire autentică.

Recomand din tot sufletul romanul autoarei Ana Maria Negrilă. Nu veți fi dezamăgiți dacă îl veți citi.

Primul volum al seriei Urzeala tronurilor a fost copleșitor, debutând cu lupta a mai multor familii nobile pentru putere și ocuparea Tronului de Fier.
Foarte multe personaje, descriere detaliată ceea ce poate fi un pic obositor.
Scrisul foarte mic, obositor pentru cei ce poartă ochelari (adică Eu 😅).
O poveste complexă cu personaje profund construite, răsturnări de situație.
Prezența limbajului vulgar reflectă realismul brutal al lumii medievale fictive.
Ceea ce am apreciat a fost că, la finalul volumului, era atașată o anexă cu prezentarea tuturor Caselor.

Am terminat cartea acum câteva minute și Doamne ce carte, genială, m-a trecut prin stări și stări, am trăit la propriu tot ce au trăit personajele.

Un roman impresionant, marcant, care tratează o altă față a Holocaustului, a perioadei naziste, a Anschluss-ului.

Cartea redă pe de o parte represaliile prin care trec cei deportați în lagăre, iar pe de altă parte povara celor neprinși care sunt nevoiți să găsească metode se supraviețuire.

Acțiunea are loc în Viena, în perioada anexării Austriei de către Germania în 1938, într-un regim în care se ard cărți și se cenzurează idei.

La îneputul secolului XX, intelectualii vremii se întâlneau în cafenelele vieneze, în cercuri literare, cel mai cunoscut, fiind cel al lui Sigmund Freud.

După Anschluss, viața evreilor, a lui Freud a fost pusă în pericol.

Totuși cartea nu se bazează pe Freud, ci pe încercările și suferințele prin care au trecut ceilalți membri ai cercului de scriitori, aici îi amintim pe doi scriitori evrei de romane polițiste, Mathias Kraemer și Johannes Namal.

Regăsim lupta pentru supraviețuire într-o perioadă sumbră a istoriei în care termenii "umanitate" și "empatie" erau din ce în ce mai greu de atins.

Totuși printre evenimentele crunte își făcea loc și curajul, curajul de a lupta pentru a-ți vedea familia în singuranță.

Frica contantă și neîncrederea instalată de regimul nazist în rândul oamenilor.

Un simplu document îți putea salva sau curma viața.

● Termenul Mischlinge = persoană de origine mixtă (ne-aeriană și ariană)

"Ce progres am făcut! În Evul Mediu m-ar fi ars pe rug. Azi se mulțumesc cu a-mi arde cărțile". (Sigmund Freud)

" Cuvintele au o putere magică. Pot aduce fie cea mai mare bucurie, fie cea mai adâncă disperare; pot transfera știința de la profesor la elev, cuvintele îi permit oratorului să-și dicteze deciziile. Cuvintele sunt în stare să nască cele mai puternice emoții și să genereze acțiunile tuturor oamenilor " - Sigmund Freud

O recomand din tot sufletul! Mi-a plăcut enorm de mult!

"Sacrificații Dunării" ca gen literar se încadrează la roman istoric, roman spiritual.
◇ romanul urmărește povestea lui Joseph Martin, un antropolog american stabilit în Sofia și al cărui "păcat capital" este că refuză să ajute un fugar căutat de poliția politică, fapt care îl urmărește pe parcursul vieții.
◇ se pune accent pe o lume divizată aproape jumătate de secol între E și V.
Teme principale abordate
● confruntarea între E și V
● paralela cu Patimile lui Hristos
● vinovăția și mântuirea personală
● critica socială și geopolitică
◇ descrierea unei lumi "sacrificată" de geopolitică.
◇ apare simbolismul creștin prin titlurile "Rana din coastă ", Aștept învierea trupului", "Pilat se spală pe mâini cu apă de colonie" sugerează un paralelism între suferința protagonistului și Pătimirile lui Hristos, oferind o dimensiune meditativă pe tema suferinței și mântuirii.
◇ critică tratamentele ideologice și manipulările puterii.
Concluzie
Romanul "Sacrificații Dunării" este o lectură densă, cu impact emoțional și moral, care pune întrebări despre responsabilitatea individuală în fața injustitiei istorice.

■ "Vânătoarea de vrăjitoare" se încadrează la genul literar thriller și suspans.
■ ideea centrală și premisa romanului debutează cu scena șocantă a morții soției a unui autor celebru de romane polițiste, cu un zâmbet sinistru pe față.
■ scena crimei pare în mod deliberat inspirată de cărțile soțului.
■ pe parcursul investigației, detectiva Jessica Niemi descoperă că în jurul cazului planează o formă sinistră de vrăjitorie.
Puncte forte
● atmosferă întunecată
● suspans
● tema ocultismului
Puncte slabe
● personaje greu de simpatizat, ex. Pentru mine Jessica a fost acel personaj + adepții ocultismului, nebunia lor m-a făcut să îmi pun tot felul de întrebări, ex.Te face să te întrebi cât de fragilă e mintea umană și cât de ușor ne putem lăsa manipulați.
● final deschis (urăsc finalurile deschise 🙈)
Concluzie
□ Cartea merită citită dacă îți plac thriller-urile, cu atmosfere grele, crime bizare și personaje demente.