Ildiko Szendrei

O poveste interesantă, dar destul de simplă, în același timp. Tema centrală este iubirea dintre două surori, o iubire care poate depăși orice barieră. Toți membrii familiei au murit în urmă cu 6 ani, otrăviți cu arsenic ascuns în zahăr. Doar Merricat și Constance au supraviețuit, cea de-a doua fiind considerată suspectă la momentul respectiv. A scăpat cu viață și unchiul lor Julian, dar a rămas imobilizat în scaun cu rotile.

Constance a devenit capul familiei, omul responsabil care se ocupă de tot la cei 28 de ani ai săi. Merricat este fix opusul. Are 18 ani, dar se comportă ca un copil. Își construiește o ascunzătoare, îngroapă diverse lucruri în jurul casei pentru a o proteja și își dorește să ajungă pe Lună. Cel mai bun prieten al ei este motanul Jonas.

Vedem în paralel cum cele 3 personaje au devenit ținta glumelor și a ironiilor în comunitate după acele morți prin otrăvire, așa că doar Merricat merge de două ori pe săptămână în oraș după cumpărături.

Viața aparent liniștită se schimbă radical când apare în peisaj Charles, verișorul fetelor, care nu vede în fața ochilor decât avere.

P. S.: mă întreb de ce este această carte considerată thriller sau horror. 🤔

Este povestea care mi-a plăcut cel mai puțin din repertoriul Agathei Christie (parcurs până acum, desigur). Această serie cu Tuppence și Tommy, un fel de Bonnie și Clyde, se pare că nu va fi pe placul meu. Îl prefer pe Hercul Poirot, care se ocupă de crime și suspecți. 😁

În "Adversarul secret" am avut parte de înaltă trădare, de complot împotriva Guvernului britanic, lucruri care nu mă pasionează. Prefer crimele, recunosc. 😁

Măcar a mers repede și este încă o poveste plină de răsturnări de situație, cu personaje care nu sunt ceea ce par a fi.

Nici pe departe la fel de impresionantă ca în liceu, atunci când am citit-o prima dată. Ceea ce era de așteptat. O carte destul de introspectivă, care analizează trăirile persoanelor cu probleme psihice, unele dintre ele surprinzătoare.

Până la urmă, n-a fost o poveste chiar atât de rea. 🙂 Plecasem sceptică la drum, auzind că va fi pe-aici și ceva realism magic. Și a fost, dar nu imposibil de dus.

Cartea combină la un moment dat Lolita și Metamorfoza lui Kafka, lucruri recunoscute de autoare în unele paragrafe, culminând cu ideea femeii-pisică.

Și pandemia de Covid-19 joacă un rol important, la fel și durerea pierderii unui copil, deși tare mi-ar fi plăcut ca acest episod să fie prezentat ceva mai clar.

Unele aspecte mi s-a părut că au fost omise. Spre exemplu, relația dintre Monica și Maya este întreruptă brusc, după ce Monica revine acasă, deși cele două aparent păstrau legătura prin mesaje (cei care au citit probabil au identificat momentul la care mă refer).

Recunosc, prima jumătate a cărții mi s-a părut ceva mai plictisitoare și mai poetică oarecum. A doua jumătate mi-a plăcut mai mult.

Dacă aveți gusturi similare cu ale mele, nu vă apucați de cartea asta. Nu mi s-a părut deloc o poveste de dragoste frumoasă. Doi tineri se văd întâmplător o dată, după care doar își scriu scrisori. Tot prin scrisori se și logodesc, iar următoarea dată când se văd față în față, ea pune capăt relației. Scurt și fără explicații.

Ea se căsătorește la un moment dat cu altcineva, el devine un Don Juan fără scrupule.

El, Florentino, e cu ochii pe ea pentru următorii 50 de ani, așteptând cu nerăbdare ziua în care soțul ei, al Ferminei, va muri, astfel încât el să-și încerce din nou norocul, pentru că, nu-i așa?, Fermina este iubirea vieții lui.

Vedem apoi aventurile lui Florentino. 622 în total, toate notate pe 25 de caiete. 🙈 Vorbim în special de relații cu femei măritate, dar cireașa de pe tort este relația cu o copilă de 14 ani în momentul în care el are 76! 🙈

E de Doamne ferește! Nu. Nu. Așa nu!

De ce totuși 2⭐? Pentru că nu are un limbaj prea dificil și pentru că am sperat până la final că vom vedea și o poveste de dragoste care să rupă norii. Degeaba.

Realism magic? Unde? 😐

Un romance care m-a surprins plăcut. Nu este o capodoperă, nu este o poveste care să smulgă lacrimi și care să distrugă suflete, dar este o demonstrație a faptului că în viață poți descoperi oameni buni, chiar și în domenii în care crezi că ei nu există.

Da, este genul de carte în care fata săracă se îndrăgostește de prinț și prințul de ea, dar dacă vreți o poveste ușoară, care să vă facă să vă puneți întrebări și să fiți curioși, atunci este pentru voi.

A fost cartea potrivită la momentul potrivit

Off, cât mi-am dorit să fie încă o carte de top! Dar nu a fost. Din păcate, minusurile sunt multe.

1. La 34 de ani, o tânără este obsedată să își facă o relație. Nu oricum, ci căutând tipi pe o aplicație online!

2. Mama ei este la fel de obsedată. De fiecare dată când o sună îi reamintește doar că ar trebui să se grăbească să devină mireasă și mamă.

3. Păcălelile și răsturnările de situație nu au fost deloc bine gândite aici. Prea "pe față" totul și prea la vedere.

4. Replicile par desprinse din parodiile "Scream". Nu așa ar trebui să vorbească personajele într-un thriller scris de un autor cu experiență. "Menajera" a fost cu 3 clase peste!

5. Ce s-a întâmplat cu traducerea? Greșeli cu duiumul, cuvinte depășite. Vă dau câteva exemple:
- "fără contenire". Cine mai folosește în ziua de astăzi această expresie? "Fără oprire" sau "fără încetare" nu sună mai din secolul ăsta?
- "picăturică" în loc de "picătură" 😐
- "agațament" cu sensul de tip agățat pe o aplicație online. "Agațament"? WTF?!
- mai are rost să zic că la un moment dat este folosit cuvântul "gravitate" în loc de "gravitație"? 🙈

Finalul? Mult prea forțat. Fuga aceea? Cu rol de sacrificiu pentru salvarea persoanei iubite? Nu, așa ceva nu. Și chiar nu era nevoie de acea "surpriză" din plic...

Îi dau totuși 3⭐ pentru că a mers repede, am citit-o în două reprize și am fost curioasă, speram din suflet ca finalul să îmi placă.

Doar două steluțe pentru simplitatea poveștii. Adolescenții sunt convinsă că ar rezona diferit cu această lectură, așa că nu e vina cărții.

O recomand celor care doresc cărți despre cărți, cu titluri clare și autori cunoscuți, mai ales că aici avem în centrul atenției un anticariat în interiorul căruia este amenajată și o bibliotecă unde cititorii lasă ascunse mesaje pentru persoane dragi (fie prin scrisori puse între pagini, fie prin pasaje subliniate pe paginile cărților).

Avem și o relație de genul friends to lovers (foarte ușor previzibil totul), dar și un pic de tragedie, dramă. Personajul principal feminin și-a pierdut fratele în urmă cu 10 luni, iar suferința este încă acută.

Scriitura a fost și ea ușor de parcurs, așa că o văd ca pe o poveste potrivită pentru 15, 16 ani. 👍

❗Țineți cont că eu nu sunt pasionată de romance, așa că rândurile următoare sunt ale unui neexperimentat în zona asta.❗

Reyna și Rhett, doi tineri de 18 și 19 ani, se iubesc, dar nu își mărturisesc sentimentele. Lipsa de comunicare îi face pe cei doi să sufere și să se simtă răniți din cauza gesturilor celuilalt. La școală sunt implicați în pregătirea spectacolului de final de an (amândoi fiind pasionați de muzică) și astfel se apropie tot mai mult, dar tot fără să spună adevărul despre ceea ce simt.

De ce nu își mărturisesc ei sentimentele? Reyna nu are suficientă încredere în sine, iar Rhett are un secret pe care îl păstrează până la finalul cărții.

Toată povestea se concentrează pe trăirile celor doi, ceea ce se potrivește cu sinopsisul unde ni se menționează că sentimentele și emoțiile de aici sunt desprinse din realitate, cartea aceasta fiind una de eliberare pentru autoare. Totuși, eu aș fi avut nevoie de mai mult context. De ce Reyna nu are o relație bună cu familia ei? Ne spune că se simte apropiată de bunica sa, dar nu vedem nimic în sensul ăsta. Are doi frați mai mici despre care nu știm decât că sunt gălăgioși. Legat de secretul lui Rhett (care mă așteptam să fie unul mult mai grav la cum era prezentat), de ce a ajuns el la un moment dat în acea situație? Cum i-a fost copilăria? Ce anturaje a avut? Care e relația lui cu familia sa?

Sper să primim mai multe răspunsuri în volumul 2, pentru că finalul te lasă în aer și nu ai cum să nu-ți dorești să vezi ce se întâmplă mai departe.

O scriitură ușoară, care nu-ți pune probleme. Bravo, Ștefana! Felicitări pentru curaj! Mult succes în continuare! 💜🍀💜🦋

Un fantasy din genul celor care îmi plac mie: cu intrigă, magie, trădări (dar nu în dragoste), personaje foarte interesante și o lume construită perfect. Mai mare dragul! Uite că mai sunt și femei care nu simt nevoia să umple zeci de pagini cu scene erotice și fantasy-ul să fie și el undeva, pe "fundul oalei".

Dacă mai spun și că avem atmosferă gotică (ceață, pădure, mister și un personaj pe nume Coșmar)... Sper că v-am convins. 😊

Din poveste nu vreau să vă dau detalii, sunt suficiente cele din sinopsis.

Închei prin a spune că punctajul a fost decis în ultimele zeci de pagini și că abia aștept să încep volumul 2. ❤️