🗝️"Timpul este o gaură de cheie. [...]. Uneori trebuie să ne aplecăm ca să ne uităm prin el. Iar vântul pe care îl simțim atunci cum ne mângâie obrajii — vântul acela care suflă prin gaura cheii — este răsuflarea întregului univers." 🗝️
"Vântul prin gaura cheii" este puntea dintre volumul 4 - Vrăjitorul și globul de cristal și volumul 5 - Lupii din Calla din Turnul întunecat de Stephen King.
La fel ca în volumul precedent, și aici întâlnim tehnica povestirii în ramă, pistolarul Roland relatând ka-tet-ului său nu una, ci două povești, în timp ce ne îndeamnă să ne bucurăm de un moment de răgaz în drumul aventurilor lor spre blestematul turn: "Poveștile astea două au legătură una cu cealaltă. Iar prin ele suflă vântul, ceea ce este un lucru bun. Nu-i nimic mai plăcut ca o poveste interesantă spusă într-o noapte furtunoasă unor oameni care au găsit un loc cald într-o lume rece."
Povestitorul ne întoarce cu pricepere în adolescența sa din Gilead, la momentul unei misiuni palpitante, și anume prinderea unei entități metamorfe, care face ravagii în orășelul Debaria. Acolo îl întâlnește pe Bill Stretter, un copil confruntat cu moartea tatălui său și căruia îi povestește legenda Vântului prin gaura cheii. O legendă cu o valoare sentimentală pentru tânărul Roland și care îl duce cu gândul la mama sa și, inevitabil, la forța destinului ce îi călăuzește constant viața.
Personajele noi descoperite în aceste povești adaugă alte nuanțe în universul complex țesut de autor, contribuind la dezvoltarea imaginii de ansamblu, atât de necesară în explorarea viitoarelor căi pe care le vom mai străbate până să ajungem la turn.
Adrenalina și suspansul însoțesc fiecare pagină. Și chiar dacă ka-tet-ul lui Roland este în siguranță, m-am temut pentru personajele intrate în scenă și de care a fost foarte ușor să mă atașez, pentru că autorul are un talent aparte în a creiona puști vulnerabili și puși în situații limită.