Ildiko Szendrei

O carte publicată în anul 2023, care îți dă senzația că citești o carte clasică. Asta până când începe să îți dea detalii explicite din actul intim al unor personaje. Și nu doar o dată! La un moment dat se concentrează mai mult pe asta decât pe elementul detectivistic (personajele încearcă să descopere misterul unei crime), așa că pe mine m-a dezamăgit. Până să ia totul o astfel de turnură chiar am simțit că citesc o carte scrisă în anii 1800. Numai ce terminasem de citit "Mândrie și prejudecată" și parcă eram din nou acolo. Dar mai apoi...

O ficțiune istorică romantică în care se vorbește despre Regență și despre planul secret de a-l elibera pe Napoleon de pe insula Sfânta Elena.

Un roman epistolar considerat a fi primul roman social din toate timpurile. Pentru mine, o carte apăsătoare.

Makar corespondează cu mult mai tânăra lui verișoară îndepărtată și orfană, Varvara. Cei doi preferă această variantă de a comunica, deși locuiesc vizavi unul de celălalt, pentru a nu ridica suspiciuni. În scrisorile lor predomină detaliile despre sărăcie, boală, imposibilitatea de a-ți depăși condiția și incorectitudinile vieții. Makar se simte foarte apropiat sentimental de Varvara, o ajută cu puținii bani pe care îi are, astfel că ajunge să umble cu haine rupte pentru că nu își permite să cumpere altele.

În scrisorile personajelor am regăsit vocea autorului care s-a folosit de această metodă pentru a arată viața reală din anii 1840 și greutățile pe care le trăiesc oamenii simpli.

Nu am cuvinte să spun cât mi-a plăcut cartea asta! Are de toate: mister, răsturnări de situație, emoție, sensibilitate, goană după dreptate. Tot! Un roman complet, cu un parcurs minunat și un final pe măsură. Nu există persoană căreia să nu i-o recomand.

Este una dintre cărțile pe care mi-aș dori să le recitesc chiar de mai multe ori în viață.

Un triunghi amoros plasat în anii 1960. Beth și Gabriel au avut o relație intensă în tinerețe, care s-a terminat fără ca cei doi să își spună tot ce aveau de spus. Așa că, peste câțiva ani când drumurile li se intersectează din nou, flacăra se reaprinde. Numai că Beth este căsătorită cu Frank și încă încearcă să își vindece rănile pricinuite de moartea fiului lor, în timp ce Gabriel are o căsnicie eșuată și un băiat care a ales să rămână cu tatăl. Reîntâlnirea va culmina cu o tragedie, așa că, pe lângă salturile din trecut în prezent și invers, asistăm și la derularea unui proces în care cineva a murit și altcineva este acuzat de crimă. Abia spre final aflăm cine pe cine a ucis și cum s-a ajuns la asta.

Mi-a plăcut destul de mult povestea și faptul că răsturnările de situație nu au fost unele abrupte, menite să șocheze cititorul, ci am simțit că totul vine natural.

O carte clasică așa cum toate mi-ar plăcea să fie: cu un limbaj plăcut, ușor, cu o acțiune aparte (nu doar relații eșuate de dragoste sau chestiuni politice), cu o perspectivă diferită, chiar inedită, totul fiind spus prin vocea unui copil. Mi-a plăcut mult de Scout, dar recunosc că personajul meu preferat este Atticus, atât ca părinte, cât și ca avocat și membru al societății, un exemplu de moralitate desăvârșită. Am apreciat talentul scriitoarei de a combina aventurile specifice copilăriei cu evenimentele din lumea adulților.

Mi-a plăcut să văd desfășurarea unui proces la tribunal, la fel cum pot spune că mi-a plăcut și finalul, unul care aduce în atenție zicala "dinte pentru dinte". Nici nu se putea încheia altfel decât făcându-se dreptate. 🙂

Un roman care devine mult mai interesant după ce cauți informații din culise. Așa afli, spre exemplu, că această poveste a fost scrisă în doar câteva săptămâni, Goethe fiind măcinat de tulburări sufletești. El însuși a suferit după ce s-a îndrăgostit de o femeie logodită. În același timp, prietenul său pe nume Wilhelm (și el personaj în carte) și-a luat viața.

După ce citești povestea faci legăturile. Dar în lipsa informațiilor din viața reală, cartea pare destul de lipsită de profunzime. Fiind vorba în mare parte de un roman epistolar, mi s-a părut că nu a fost totul suficient de închegat și, având în vedere seriozitatea subiectului, mi-ar fi plăcut să primim ceva mai multe detalii, mai mult context.

Am apreciat că limbajul nu a fost unul dificil, că descrierile nu s-au întins pe pagini întregi și că am avut totuși parte de un început și un sfârșit.

*eu am citit varianta de la Polirom Top 10+

Nota sinceră ar fi fost 3,5⭐. Povestea per total este interesantă, dar i-a lipsit ceva. Poate are prea multe detalii care să te facă să mergi neapărat pe o pistă falsă. Am început să intuiesc finalul undeva pe la 3/4 din carte și recunosc că a fost unul inteligent, dar parcă și el a fost prezentat într-un mod rudimentar.

În plus, pe tot parcursul cărții ne-am învârtit în cerc, iar informațiile noi veneau destul de lent.

Până la urmă, cred că de vina a fost stilul de scriere, nu ideea în sine. Așa că decid să o recomand totuși, poate alții o vor simți mult mai închegată.

Este cu siguranță potrivită pentru cei care doresc o poveste de toamnă: întunecată, sumbră, cu personaje detestabile, în pragul nebuniei, cu vibe gotic și o atmosferă apăsătoare.

Am regăsit elemente din "Rebecca", iar Catherine (atât mama, cât și fiica) mi-a amintit de Scarlet O'Hara din "Pe aripile vântului" prin ambiție și răzvrătire. În același timp, în caracterul lui Heathcliff l-am regăsit uneori pe Rhett Butler.

Cu siguranță, "La răscruce de vânturi" este o carte aparte, chiar dacă, la fel ca mai toate cărțile din acele vremuri, are în centrul atenției relațiile de dragoste și suferințele aduse de acestea.

Nu am putut lăsa cartea din mână. Am citit 270 de pagini dintr-un foc. Autoarea știe foarte bine cum să te țină în priză și să te ducă pe piste false. La fel se întâmplă și aici, doar că finalul mi s-a părut mult prea întortocheat și greu credibil. Plus că am avut din nou aceeași tehnică prin care avem parte de încă un twist după twist, ceea ce chiar nu era necesar.

Un thriller așezat, fără suspans și fiori pe șira spinării, dar complet și inteligent construit. Are destul de multe personaje și îți solicită un pic atenția, însă merită fiecare secundă pe care o aloci paginilor ei.

Ești tentat să bănuiești mai multe personaje de aici, iar eu cel puțin am intuit corect vinovatul la un moment dat, însă asta nu m-a deranjat deloc.

Iar dacă sunteți sensibili, recomand să țineți niște șervețele cât mai aproape de voi.

Un thriller pe care îl voi recomanda cu siguranță mult timp de acum înainte.